nu pot sa cred in soare.
e mult prea rece,
distant si luminos...
nu striga, nu plange
nu'l doare.
incerc sa cred in luna.
nu stie ce'i iubirea.
naiva, ii pasa
de noi, de maree
se pierde, revine
nu doarme, nu canta...
nocturna.
am incercat pamantul.
in el am ingropat
dorinte, amintiri
tristeti, iubite si urzeli.
lui insa nu ii pasa
si nici nu memoreaza
ci descompus te'arunca
uitat, lipsit de tel.
apoi, ajuns la mine
am tot crezut
ca sunt.
am stors emotii, lacrimi
din inimi prafuite
si am distrus in joaca
iubiri pecetluite...
un pamantean plapand.
in Tine...
sunt eterne
raspunsuri la dureri
odihna, pace, viata
si dimineti senine.
in gropi arunci pamantul
in straturi de taceri
peste tristeti, durere
pacat...
si peste mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu