joi, iunie 24, 2010

elefantei_mici

Nechibzuit
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.

E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.

Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.

Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.

Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.

Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.

Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.

Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu