nu sunt util
nici vietii si nici tie.
(nu pot nici sa ma rog)
nici luna nu'mi vorbeste...
e muta,
e subtire;
tacuta
ma'nconvoaie
cu liniste
si lipsa
si lacrimi in nestire.
nu vreau sa am cuvinte
sa le rostesc in public
si nici sa le soptesc.
nici ochi sa am
nu'mi place.
prea multa suferinta
imi infasoara mintea.
sa ii inchid
sa'i scot
sa nu te mai doresc.
urechi... de mi'ar fi surde
sa nu aud suspine
nici vorbe nerostite
de teama
sau de dor.
mi'ar fi destul tacerea...
fie a ta,
a lumii...
a mea sau chiar a mortii...
de m'ai lasa sa zbor.
doar inima
mi'o tine...
si nu cu sange rosu,
sau cu iubiri
nebune.
pastreaz'o langa Tine!
eu nu mai am nevoie
sa plang
sa rad
cu oameni
sperand sa'i fie bine.
Sa uit...?
Ce'i fericirea?
