elefantei_mici

Nechibzuit
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.

E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.

Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.

Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.

Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.

Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.

Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.

Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.

There (... and back again)

Now, how about you stopped me
From messing up again?!
You know, maybe just kill me
Or, I don't know...
Pretend
I'm off to something real
Eternal, maybe... You!
Escape from thoughts of wisdom
I generate anew.

You must have had enough
I know, I feel the same.
Thought consciousness's forever
Thought brains would too prevail.
Yet, thin as ice on lock-ness
Fair thinking melts away
Emotions, cruelest monsters
Arise to shrink the brave.

I haven't lived enough
To taste death's sweetest kiss.
Nor have I been a lover
Yet all love I dismiss.
You're better off without me
Without my charms and wits
Grew up to be a soldier
To love, but never hold her
I think now that it fits.

thoughts of a dying atheist

nu pot sa cred in soare.

e mult prea rece,

distant si luminos...

nu striga, nu plange

nu'l doare.

incerc sa cred in luna.

nu stie ce'i iubirea.

naiva, ii pasa

de noi, de maree

se pierde, revine

nu doarme, nu canta...

nocturna.

am incercat pamantul.

in el am ingropat

dorinte, amintiri

tristeti, iubite si urzeli.

lui insa nu ii pasa

si nici nu memoreaza

ci descompus te'arunca

uitat, lipsit de tel.

apoi, ajuns la mine

am tot crezut

ca sunt.

am stors emotii, lacrimi

din inimi prafuite

si am distrus in joaca

iubiri pecetluite...

un pamantean plapand.

in Tine...

sunt eterne

raspunsuri la dureri

odihna, pace, viata

si dimineti senine.

in gropi arunci pamantul

in straturi de taceri

peste tristeti, durere

pacat...

si peste mine.

Inima (de cascaval)

Gandul ce ti'a trecut prin minte
Surprins de tacerea noptii...
E de la mine.

Zborul aripilor de ceata
Te inalta spre norul
Unde vantul,
Ploaia
Si dorul
Te'asteapta...
Sa te invete
Sa simti (din nou).

Din cand in cand
Imi propun sa te uit.
Cand sa cred ca am reusit
Imi apari in fata ochilor
(aievea)
Ca si cand
Te'ar durea lipsa ta din mine.

Alerg, alerg
Imi fac datoria
Si produc energie
Mandru ca rotita mea
Inca se mai invarte
Dupa terminarea programului.
Trebuie ca esti mandra de mine!
Poate ca de data asta
Voi primi bucatica de cascaval
Chiar din mana ta.

Ah, de'as avea aripi!

Nu, nu ma plictiseste
Lacrima
Si nici spinul firului de trandafir
Din buchetul la care visez.
Doar ma oboseste din cand in cand
Si mi'as dori sa pot mai mult
Sa fiu mai curand
Sa uit.

Gand instant:
Unde sunt?