joi, aprilie 29, 2010

Exil

Privirea ta, neant de ne'nteles
Spre luna ti'o indreapta.
Si'n abisala mea nedumerire
Sa inteleg
De ce din toate astrele din univers
Pe o planeta trista
Si fara de renume
Sa imi traiesc exilul
Am ales.

Sa'mi potoleasca foamea
Si vina sa'mi aline
Mi'ai dat fara rusine
Sudoare, arsita
Si sol uscat si sec
Ai impartit din mine
Tot sangele si carnea
Sacalilor
Ce noaptea
Regreta sa traiasca,
Ma musca si petrec.

Coboara'ma'n adancuri
Scufunda'ma'n uitare
Ineaca'ma in tine
Sau in cuptor ma tine
Ma plange cu manunchiuri
De amintiri amare
Arunca'ma sau poate...

Opreste'te, iubito
Ma plictisesti prea tare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu