prin randuri lungi si drepte de cruci drept aranjate
cu mii si mii de oameni murind in dreptul lor
fior e viata toata si tot duce la moarte
ma sting si'mi este teama...
mi'e teama c'am sa mor.
in mintea'mi nepatrunsa de ganduri discromate
rasare'un soare ocru cu raze de granit
in piatra se ascunde si'apoi se'afunda'n noapte
in minte'mi daltuieste
un dor de infinit.
incerc sa fug de mine incerc sa stau deoparte
sa nu'mi vad crucea alba infipta in pamant
in urma tot ramane, si vorbe dulci si soapte
cand n'oi mai sti nimica
sopteste'mi un cuvant...
numele tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu