Dog

e sange
e cald si e proaspat,
si plin de viata.
emana speranta
din pulsu-i fierbinte
curgand printre vene
si latex de
medic - pierdut in imagini de carti colorate - lipsit de cuvinte

din casa in casa
astepti rezolvare
astepti o lumina
un antic ecou
"din vechi numai vechi se pot naste"
doar tu speri sa afli pe patul de moarte
cum se naste din nou.

nu e grav,
e doar sange
si nu doar prin vene
si nici doar prin tine
isi afla azi cursul
si salta avid.
tasneste
metodic
grimasa-ti ingheata
si toti cei de fata
ori mort te declara
ori plang
ori ii doare
ca viata'i rasfata
ori pleaca timid.

hai vino...

My life in a backpack [excerpt]

Sambata, 12 Iunie, ora 0139

Well, my friend. Iluzia libertatii pe care o traiesc in momentele de fata este complet derizorie. Te’ai putea gandi ca spre asta am lucrat toata viata. Ai putea crede ca asta mi’am dorit dintotdeauna: sa fiu liber, independent de factorii externi ce imi pot atenua/influenta capacitatea de a gandi, libertatea de a spune “da” sau “nu” fara remuscari sau pareri de rau. Incep sa ma indoiesc pana si de libertatea actuala. Incep sa ma indoiesc de sentimentul de libertate pe care, aparent l’am dobandit existand... aici si acum.

Cred ca am avut o disputa cu Dumnezeu, dupa un moment de faliment zilele astea in care i-am reprosat faptul ca ma... controleaza. Sistemul din care fac parte in momentul de fata il vad ca fiind doar o modalitate de a impune anumite limite asupra unei entitati malefice greu de stapanit. Nu vreau sa fiu stapanit, controlat. Vreau sa fiu eu... dar sa fiu nou. Nu am nevoie de limite, am nevoie de o schimbare din interior.

Am inceput sa am pareri si... asa cum ma asteptam atunci cand aveam 16 ani, am inceput sa imi fie teama de parerile mele. Imi aduc aminte ca pe vremea aia eram constient ca ceea ce ma diferentia pe mine de oamenii “maturi”, de oamenii mai in varsta era faptul ca eu nu imi permiteam (bazat pe lipsa mea de experienta) sa am pareri foarte solide asupra lucrurilor care se intampla in jurul meu. Motivul era foarte simplu: sunt prea multi factori necunoscuti in jurul fiecarui subiect asupra caruia mi s-ar cere parerea, factori ce ar putea influenta adevarul intr-o directie complet opusa eventualei mele pareri, incat sansele de a gresi sunt demne de luat in considerare, chiar de temut. Ce se intampla in ziua de astazi? Am, oare o experienta destul de vasta cat sa am incredere in parerile mele? Sau, poate ca... lucrurile sunt atat de clare in univers incat parerile mele sa fie valide? Sau... poate ca eram doar un pustan fricos atunci? Nu... se intampla si cu mine ceea ce se intampla cu toti oamenii “mari”... refuzam sa acceptam factorii de risc, pentru ca intr’adevar esecul ar fi prea mare daca am fi constienti de toti factorii pe care nu ii luam in calcul atunci cand formulam o opinie. Astfel... s’au produs disocierile in gandire, metodologie, credinte... astfel suntem diferiti. Prin ignoranta.

Ignoranta ii ajuta pe toti sa fie mai siguri pe ei. Pana si pe mine. Sunt ferm convins ca am opinii legate de calculatoare, biserici, muzica, grasi... fete, opinii in care cred - sunt dispus sa iau decizii importante pentru viata mea pe baza lor... fara sa am o fundatie teoretica 100% pusa la punct. Sunt lucruri pe care... doar le cred. Sunt lucruri pe care le simt. Sunt... intangibile, si totusi imi zidesc viata pe ele.

In seara in care am vorbit cu Dumnezeu... i’am reprosat lipsa de tangibilitate. I’am reprosat efortul pe care trebuie sa il depun in fiecare zi sa CRED in existenta Lui si in influenta pe care existenta Lui o are asupra vietilor noastre. I’am reprosat faptul ca sociologia si psihologia ofera explicatii atat de rezonabile pentru posibilitatea ca Dumnezeu sa fie o inventie umana, strict necesara supravietuirii.

Iar mie, astazi... imi reprosez necredinta... si disponibilitatea de a cerceta si de a gasi explicatii si scuze pentru ceea ce sunt: un esec. Nici hot n’am fost, nici cleric. Sunt doar uimit de faptul ca in dorinta mea de a fi rational... reusesc sa ignor singurul lucru care ma tine in viata: iubirea.

inadequate

deep waters stir inside me
confused by salt on skin
there's grace and love and talent
alongside creep and sin

there is no truth inside me
just lies, sweet lies
that tell you all you need to hear
my gaze, my kiss, my touch
and all it is you long for
small parts of my design
of my desire to lure.

blind once again to reason or true calling
before your throne of beauty
I stand in awe and shame
is this soft breeze your whisper?
this luring heat a warning?
accept my soul - a wreckage...
I've no choice left... but bane.

through toils and snares, as ever, I'll endure
for no eternal glory i'd accept
dismantled by your gaze... inadequate, I wander...
away from truthful eyes
that still, ever so daring
stare back to blame the plunder
'f'what you fail to protect.

did I create the darkness
that surrounds you?
did the abiss oppress
your truthful heart?
your smile and innocence
ashore would guide my ramblings.
commend my soul now, dear...
so I may play my part.

Memcached

Mischievous passion I'm not allowed to miss you
Nor follow past desires you lit up in my heart
I wish I were your phantom to haunt at day lest perchance
At night your soul should fathom the scope of my own part.

I tried in words of kindness to trick you into hatred
Yet I condemn this recess with glares and disbelief
I'm prostrate in admission of sin, of thoughts and actions
That led to hurt and nuisance. I'm shackeled as mischief.

I'm caching all my feelings. They just kept us apart.
It all adds up to nothingness and solitude of heart.

epistemic arrogance

s-au rupt norii.

cadem inspre pamant
si nu ne pasa
ce ne asteapta jos.

ne tinem strans de mana
dar nu de teama,
caci am uitat
ce'nseamna
sa nu stii.

devii lumina
iar strangerea de mana
e tunet rupt din cer
un zambet mut pe buze
acopera tacerea
iubirile nu's demoni...
au sange, viata... pier

gunshot

nu ești decât un zeu

dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.

îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.

tu nu ești eu...
doar te cunosc.

nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.

privește-mă
sunt liber.

trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc

n-am fost decât un zeu

pârtie (printre inimi)

mă pregătesc să aștept.

au trecut ani
și tot nu am învățat.
(nu încă)
în curând, însă...
voi fi gata.
și când va începe așteptarea
voi fi de neclintit.

acum, însă e în regulă
sa mai alunec...
(să mă gândesc la tine)

curând...
atât de curând, presimt...
va trebui să te gonesc.
nu vei mai locui
sub sprâncenele mele.
nu îmi vei mai
închide pleoapele
atunci când vreau să evadez
în ireal.

mă pregătesc să încep.

la fel cum am început
să mă pregătesc
(să te uit)
pe negândite,
pe nemâncate...
vijelios ca un coșmar neterminat.

și dacă mâine nu va mai exista nimic...
în nimic mă voi întoarce
să-mi (re)găsesc înțelepciunea.

nimic nu e pierdut pentru mine...
(poate doar aroma de viață)

culorile, sunetul...
amintirea și gândul...
le'am înghețat pe toate
în cușca pieptului meu.
(poate peste ani...)

acum dacă nu te superi...
vreau să alunec
(închide'mi ochii)

elefantei_mici

Nechibzuit
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.

E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.

Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.

Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.

Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.

Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.

Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.

Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.

There (... and back again)

Now, how about you stopped me
From messing up again?!
You know, maybe just kill me
Or, I don't know...
Pretend
I'm off to something real
Eternal, maybe... You!
Escape from thoughts of wisdom
I generate anew.

You must have had enough
I know, I feel the same.
Thought consciousness's forever
Thought brains would too prevail.
Yet, thin as ice on lock-ness
Fair thinking melts away
Emotions, cruelest monsters
Arise to shrink the brave.

I haven't lived enough
To taste death's sweetest kiss.
Nor have I been a lover
Yet all love I dismiss.
You're better off without me
Without my charms and wits
Grew up to be a soldier
To love, but never hold her
I think now that it fits.

thoughts of a dying atheist

nu pot sa cred in soare.

e mult prea rece,

distant si luminos...

nu striga, nu plange

nu'l doare.

incerc sa cred in luna.

nu stie ce'i iubirea.

naiva, ii pasa

de noi, de maree

se pierde, revine

nu doarme, nu canta...

nocturna.

am incercat pamantul.

in el am ingropat

dorinte, amintiri

tristeti, iubite si urzeli.

lui insa nu ii pasa

si nici nu memoreaza

ci descompus te'arunca

uitat, lipsit de tel.

apoi, ajuns la mine

am tot crezut

ca sunt.

am stors emotii, lacrimi

din inimi prafuite

si am distrus in joaca

iubiri pecetluite...

un pamantean plapand.

in Tine...

sunt eterne

raspunsuri la dureri

odihna, pace, viata

si dimineti senine.

in gropi arunci pamantul

in straturi de taceri

peste tristeti, durere

pacat...

si peste mine.

Inima (de cascaval)

Gandul ce ti'a trecut prin minte
Surprins de tacerea noptii...
E de la mine.

Zborul aripilor de ceata
Te inalta spre norul
Unde vantul,
Ploaia
Si dorul
Te'asteapta...
Sa te invete
Sa simti (din nou).

Din cand in cand
Imi propun sa te uit.
Cand sa cred ca am reusit
Imi apari in fata ochilor
(aievea)
Ca si cand
Te'ar durea lipsa ta din mine.

Alerg, alerg
Imi fac datoria
Si produc energie
Mandru ca rotita mea
Inca se mai invarte
Dupa terminarea programului.
Trebuie ca esti mandra de mine!
Poate ca de data asta
Voi primi bucatica de cascaval
Chiar din mana ta.

Ah, de'as avea aripi!

Nu, nu ma plictiseste
Lacrima
Si nici spinul firului de trandafir
Din buchetul la care visez.
Doar ma oboseste din cand in cand
Si mi'as dori sa pot mai mult
Sa fiu mai curand
Sa uit.

Gand instant:
Unde sunt?

nihil

cuvantul este rezonabil

daca il rostesti in soapta

la urechea potrivita.

iti poti imagina tacerea

langa ea...?

bantuit de amintiri flamande

iti proptesti viitorul

intr'un suspin emancipat,

elegant... dorindu'ti

sa nu se auda

urletul din adancuri.

nihil sine nefas...

el...

niciodata nu te paraseste...

iti este mereu aproape...

gata sa te sugrume

sa te sparga in cioburi...

sa te'arunce in vant

si'apoi sa te adune

sa te puna la loc...

pana data viitoare!

iti poti imagina lista

plina de

x-uri

fericite...?!

zambindu'ti

a victorie?!

iti sunt

armata, prieteni... iubite!

se lupta pentru tine...

se roaga sa nu le mototolesti

din nou

dezgustat de realitate.

ia'o de la capat

astazi.

ca si ieri...

ca si anul trecut.

de data asta nu ai cum sa obosesti.

mana nu iti mai tremura a neputinta...

fata acoperita de rusine

o spala vantul

cu sarutari asurzitoare.

lasa pamantul sa'ti pastreze corpul inert.

nu ai nevoie de el cand zbori

departe de tine.

asculta...

frecventele fine

ale tuturor inimilor la care ai cantat

fara cuvinte rezonabile.

urechea ta e urechea potrivita

sa auda.

ochiul tau...

e singurul ce trebuie sa planga;

(cu celalalt uita'te la mine)

acum iti imaginezi tacerea

alaturi de mine?

Fibonacci

it started years ago

with nothing in my heart

twas you who brought the instance

i needed for a start

i was young and bereaved of

true feelings, thus inapt

of knowing that i started

a road of word and fact

i love you more today

than all the days that passed

i needn't feel fulfillment

without your joyful cast

your absence joy precluded

while everything moved forth

whereas guilt I eluded

this chapter I concluded

alive...

for all I'm worth.

Callous

scrasnesc a viata noua

cand iti respir prezenta.

a rit stravechi rasuna

incheieturi de'alama

pierdute in adanc.

fiinta sfanta, sacra

imi neg lucid dementa

si'n mine se incheaga

o inima mai buna...

pulsand in piept de prunc.

sweetheart

oh, sweetheart...

I'm a dormant disaster

the kind

you cannot avoid

my pending emotion

your daily devotion

oh, sweetheart...

that's what

I'll destroy.

oh, sweetheart...

here's my failing ascension

better ages

I think I'll await

your gaze I'll adore

mist of tears ashore

oh, sweetheart...

come out

from your shade.

Exil

Privirea ta, neant de ne'nteles
Spre luna ti'o indreapta.
Si'n abisala mea nedumerire
Sa inteleg
De ce din toate astrele din univers
Pe o planeta trista
Si fara de renume
Sa imi traiesc exilul
Am ales.

Sa'mi potoleasca foamea
Si vina sa'mi aline
Mi'ai dat fara rusine
Sudoare, arsita
Si sol uscat si sec
Ai impartit din mine
Tot sangele si carnea
Sacalilor
Ce noaptea
Regreta sa traiasca,
Ma musca si petrec.

Coboara'ma'n adancuri
Scufunda'ma'n uitare
Ineaca'ma in tine
Sau in cuptor ma tine
Ma plange cu manunchiuri
De amintiri amare

Arunca'ma sau poate...

Opreste'te, iubito
Ma plictisesti prea tare.

rootless tree

in all my dreams I wish I were awake

I wish I could be running

I wish you were not stunning

I wish I were not fake

I'm captive, while you're shining

in all my dreams I know I must behave

I know I should be gone

I know we should be one

I sing, I cry, I rave...

I'm dead and it ain't fun

in all my dreams... it's you I care about

in all my dreams... you are

in all my dreams... you're far

this silence yields a shout

I loved you up to par

I'm longing to be free

of us, of you... of me

of words I didn't speak

of all that made us peak..

I need my words be heard

love whispered word by word...

hearts blistered down by hate

be healed by Him not fate!

a rootless tree I am

I shiver in the rain

my fruit... my love for you

bears death, despair... and pain!

Ghost (I'm all that's left)

noi doi...

noi ne cunoastem.

(cat sunt de fericit!)

nu stiu exact de unde

de ce,

sau cum...

de cand...

dar inima imi spune

ca ne'am mai intalnit.

ia loc,

te rog... ia loc...

ce'ai vrea sa'ti aduc...?

asteapta, cred ca stiu:

espresso lung...

cu whiskey...

si'o frunza de artar...

ba nu...

cred ca...

era de nuc.

zambesti...

zambesti complice.

cumva ma recunosti?

pe unde'ti este gandul?

vorbeste'mi

adu'mi vesti

despre trecutul nostru...

despre iubire...

(spin)

caci ne'am iubit pesemne

(durere si venin)

opreste'ma,

de's, totusi...

mult prea entuziast.

imi place...

da, de tine...

si totusi...

vad prea bine

ca nu'mi aduc aminte

nimic...

sau nu destul

din viata mea de maine.

(o lacrima...)

suspini?

vrei sa plecam?

sa plec?

vorbesc prea mult

eu, poate?

sa tac?

ce spui?

poftim?

luminile?

chiar toate...?

prea bine... le inchid.

e bezna...

iti e frig...

vrei sa te strang in brate?

poate ai vrea sa'ti cant?

de ce iti inchizi ochii?

(se roaga... doarme, poate

sau poate plange'n noapte

a sec, a dor... a moarte.

dar... din suspin se'opreste...

si se'adanceste'n vis)

acum mi'aduc aminte...

sunt mort in timpul zilei...

sunt mort...

tu m'ai ucis!

Klaatu

nu sunt util

nici vietii si nici tie.

(nu pot nici sa ma rog)

nici luna nu'mi vorbeste...

e muta,

e subtire;

tacuta

ma'nconvoaie

cu liniste

si lipsa

si lacrimi in nestire.

nu vreau sa am cuvinte

sa le rostesc in public

si nici sa le soptesc.

nici ochi sa am

nu'mi place.

prea multa suferinta

imi infasoara mintea.

sa ii inchid

sa'i scot

sa nu te mai doresc.

urechi... de mi'ar fi surde

sa nu aud suspine

nici vorbe nerostite

de teama

sau de dor.

mi'ar fi destul tacerea...

fie a ta,

a lumii...

a mea sau chiar a mortii...

de m'ai lasa sa zbor.

doar inima

mi'o tine...

si nu cu sange rosu,

sau cu iubiri

nebune.

pastreaz'o langa Tine!

eu nu mai am nevoie

sa plang

sa rad

cu oameni

sperand sa'i fie bine.

Sa uit...?

Ce'i fericirea?

Presul

Acum cred ca'nteleg
De ce au oamenii normali
Un pres micut
Pus la intrare.
Sau, uneori
Un cauciuc,
Sau un covor,
Sau poate'o haina veche
Rupta
Si aruncata in dreptul usii
La'ntamplare.

Acum le dau dreptate.
Acum stiu.
De vrei sa ai curat in casa
Fie stai singur in pustiu
Fie iti pui un pres la usa
Si'i rogi frumos
Sau ii fortezi
Sa'si stearga talpile de praf
Iara de nu... e usa'nchisa
Sa stea afara...
I've had enough.

Iubito, praful tau din casa...
De ai putea sa'l ierti
Sa'l uiti...!
Te'as ajuta sa'l stergi
Dar usa... e incuiata
Si nu am chei
Iar sa'mi deschizi...
Nici nu ai cum
Si nici nu vrei.

Mi'am scos azi inima din piept
Fara sa doara.

E'o carpa invechita,
Si o astern pe jos
Sa calci pe ea
Cand vei iesi pe usa
Din viata mea
Afara.