Dog

e sange
e cald si e proaspat,
si plin de viata.
emana speranta
din pulsu-i fierbinte
curgand printre vene
si latex de
medic - pierdut in imagini de carti colorate - lipsit de cuvinte

din casa in casa
astepti rezolvare
astepti o lumina
un antic ecou
"din vechi numai vechi se pot naste"
doar tu speri sa afli pe patul de moarte
cum se naste din nou.

nu e grav,
e doar sange
si nu doar prin vene
si nici doar prin tine
isi afla azi cursul
si salta avid.
tasneste
metodic
grimasa-ti ingheata
si toti cei de fata
ori mort te declara
ori plang
ori ii doare
ca viata'i rasfata
ori pleaca timid.

hai vino...

My life in a backpack [excerpt]

Sambata, 12 Iunie, ora 0139

Well, my friend. Iluzia libertatii pe care o traiesc in momentele de fata este complet derizorie. Te’ai putea gandi ca spre asta am lucrat toata viata. Ai putea crede ca asta mi’am dorit dintotdeauna: sa fiu liber, independent de factorii externi ce imi pot atenua/influenta capacitatea de a gandi, libertatea de a spune “da” sau “nu” fara remuscari sau pareri de rau. Incep sa ma indoiesc pana si de libertatea actuala. Incep sa ma indoiesc de sentimentul de libertate pe care, aparent l’am dobandit existand... aici si acum.

Cred ca am avut o disputa cu Dumnezeu, dupa un moment de faliment zilele astea in care i-am reprosat faptul ca ma... controleaza. Sistemul din care fac parte in momentul de fata il vad ca fiind doar o modalitate de a impune anumite limite asupra unei entitati malefice greu de stapanit. Nu vreau sa fiu stapanit, controlat. Vreau sa fiu eu... dar sa fiu nou. Nu am nevoie de limite, am nevoie de o schimbare din interior.

Am inceput sa am pareri si... asa cum ma asteptam atunci cand aveam 16 ani, am inceput sa imi fie teama de parerile mele. Imi aduc aminte ca pe vremea aia eram constient ca ceea ce ma diferentia pe mine de oamenii “maturi”, de oamenii mai in varsta era faptul ca eu nu imi permiteam (bazat pe lipsa mea de experienta) sa am pareri foarte solide asupra lucrurilor care se intampla in jurul meu. Motivul era foarte simplu: sunt prea multi factori necunoscuti in jurul fiecarui subiect asupra caruia mi s-ar cere parerea, factori ce ar putea influenta adevarul intr-o directie complet opusa eventualei mele pareri, incat sansele de a gresi sunt demne de luat in considerare, chiar de temut. Ce se intampla in ziua de astazi? Am, oare o experienta destul de vasta cat sa am incredere in parerile mele? Sau, poate ca... lucrurile sunt atat de clare in univers incat parerile mele sa fie valide? Sau... poate ca eram doar un pustan fricos atunci? Nu... se intampla si cu mine ceea ce se intampla cu toti oamenii “mari”... refuzam sa acceptam factorii de risc, pentru ca intr’adevar esecul ar fi prea mare daca am fi constienti de toti factorii pe care nu ii luam in calcul atunci cand formulam o opinie. Astfel... s’au produs disocierile in gandire, metodologie, credinte... astfel suntem diferiti. Prin ignoranta.

Ignoranta ii ajuta pe toti sa fie mai siguri pe ei. Pana si pe mine. Sunt ferm convins ca am opinii legate de calculatoare, biserici, muzica, grasi... fete, opinii in care cred - sunt dispus sa iau decizii importante pentru viata mea pe baza lor... fara sa am o fundatie teoretica 100% pusa la punct. Sunt lucruri pe care... doar le cred. Sunt lucruri pe care le simt. Sunt... intangibile, si totusi imi zidesc viata pe ele.

In seara in care am vorbit cu Dumnezeu... i’am reprosat lipsa de tangibilitate. I’am reprosat efortul pe care trebuie sa il depun in fiecare zi sa CRED in existenta Lui si in influenta pe care existenta Lui o are asupra vietilor noastre. I’am reprosat faptul ca sociologia si psihologia ofera explicatii atat de rezonabile pentru posibilitatea ca Dumnezeu sa fie o inventie umana, strict necesara supravietuirii.

Iar mie, astazi... imi reprosez necredinta... si disponibilitatea de a cerceta si de a gasi explicatii si scuze pentru ceea ce sunt: un esec. Nici hot n’am fost, nici cleric. Sunt doar uimit de faptul ca in dorinta mea de a fi rational... reusesc sa ignor singurul lucru care ma tine in viata: iubirea.

gunshot

nu ești decât un zeu

dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.

îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.

tu nu ești eu...
doar te cunosc.

nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.

privește-mă
sunt liber.

trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc

n-am fost decât un zeu

thoughts of a dying atheist

nu pot sa cred in soare.

e mult prea rece,

distant si luminos...

nu striga, nu plange

nu'l doare.

incerc sa cred in luna.

nu stie ce'i iubirea.

naiva, ii pasa

de noi, de maree

se pierde, revine

nu doarme, nu canta...

nocturna.

am incercat pamantul.

in el am ingropat

dorinte, amintiri

tristeti, iubite si urzeli.

lui insa nu ii pasa

si nici nu memoreaza

ci descompus te'arunca

uitat, lipsit de tel.

apoi, ajuns la mine

am tot crezut

ca sunt.

am stors emotii, lacrimi

din inimi prafuite

si am distrus in joaca

iubiri pecetluite...

un pamantean plapand.

in Tine...

sunt eterne

raspunsuri la dureri

odihna, pace, viata

si dimineti senine.

in gropi arunci pamantul

in straturi de taceri

peste tristeti, durere

pacat...

si peste mine.

Callous

scrasnesc a viata noua

cand iti respir prezenta.

a rit stravechi rasuna

incheieturi de'alama

pierdute in adanc.

fiinta sfanta, sacra

imi neg lucid dementa

si'n mine se incheaga

o inima mai buna...

pulsand in piept de prunc.

sweetheart

oh, sweetheart...

I'm a dormant disaster

the kind

you cannot avoid

my pending emotion

your daily devotion

oh, sweetheart...

that's what

I'll destroy.

oh, sweetheart...

here's my failing ascension

better ages

I think I'll await

your gaze I'll adore

mist of tears ashore

oh, sweetheart...

come out

from your shade.

Boston

Macar de-as sti ca noaptea

se va sfarsi curand

as sta cu ochii'nchisi

poate'as canta in gand.

As ingana cu cerul

as povesti cu luna

sau poate as gasi

iubirea. Mi-e totuna

in vreun pahar cu flama

sa ma rastorn bezmetic

in vise de havana

sa te doresc frenetic!

Nu vezi...?! Lipsit de mine

incep sa vad lumina.

E liniste in suflet

e pace si odihna...

Ci rupe'ma de mine...

Ma frange, ma zdrobeste...

Ucide'mi Eu-l mandru

al Tau sa fiu. Priveste

ma vezi!? Ingenuncheat

nu am nimic in mine.

Sunt gol, ranit, uitat

si'n mine focul creste

de ura pentru Tine.

Ma stinge...

Doar frange'ma odata!

Si ca pe'un fiu pierdut

Acasa ma primeste...

Tata!

Astazi traim

Imi dau toata silinta
De privirea ta
Sa'mi ascund
Gandurile, viitorul
Si patratelele de ciocolata
Ce'mi alina suferinta.

Incerc din rasputeri
Sa stau departe
De lungimea bratelor tale
Si de amintirea imbratisarilor
Patimase
Cu gust de whiskey
Intotdeauna asortate
Cu privirile'mi
Discromate
Si cu viitorul
Pierdut in ganduri
Descreierate.

Imi aduc aminte
Ca dimineata
Se vedea pe cer o lumina...
Sa fi fost de la soare?
Sau din ochii tai?
Stiu doar ca era orbitoare.
Dar acum vad.
Esti... aici?
Sau esti luna?
Urlu degeaba la geamurile
Masinilor cu roti tocite
In asfalt.
Nu iese nimeni sa imi raspunda.

Nebunia e fie o gluma
Fie o boala.
Nu ti se pare amuzant?

Clar...

Da'mi medicamentele
Poate ma vindec

De tine.

Poate te uit...
Si amuzat
Sa inteleg ca moartea
Nu se apropie de mine
De teama ta.
O ameninti cu viata?
Poate vom trai impreuna
Pana sa murim
De ras
Ca ne'am intamplat.

Scoate capul din plapuma
Si priveste...
Uite'ma cum respir.
Nu'ti fie teama.
Ti'am pastrat si tie,
Ca intotdeauna.
Adu'ti buzele aproape
Si inspira.
Nu asa e moartea noastra.

Astazi traim.

Light [nopți vesele]

Iubito, lumina din ochii tai blanzi

Ascunde'o, te rog!

Orbit...

Doar o mana intind

Incerc sa te vad

Si luna o strig.

De soare si frig

Mi'e dor

Si suspin

Iar inima'mi cere

S-o judeci

S-o'nchizi

Sentinta sa-i strigi

"Esafod!"

***

Distanta'i un chin

Si visul e jar.

***

Lumina din sunet

Culoarea din cant...

In noapte, in negru

Dispară

Doar zambetu'ti mut

Din lumea de lut

Ca dupa potop

Curcubeu desenand

Renască speranta;

Iar gandu'mi tacut

Picteze cuvinte

schimband vechi iubiri

din tonuri de gri

In culoare.

Ci ochii'ti deschide

Sa vezi lacrimand

Si soare, si luna

Si stele...

Prin vine sa'ti curga

Fior, vis... sarut

Intreg universul

Sa vada cazand

un demon carunt

din intreg rupt marunt

si scos pe vecie

din vers si cuvant

afara din noptile mele.

din praf si cenusa

la viata adus

cu inima noua

curata

sentinta ti'o striga

iubito, din nou

n'astept indurare

nici mila de sus

ci simpla tu chipu'ti arata.

iar ochii...

deschide'i, iubito,

te rog...

lumina s-o vad...

inc'o data.

Two minutes

Incearca sa simti
Cu mana s-atingi
Priveste in tine
rapid.
Incerci sa respiri
Si crezi ca visezi
Spre negru te duci
Inspre vid.

Strangi pumnul in gol
Si speri sa te prinzi
De-o vaga speranta
De-un vis
Secunde se scurg
Lichid, nepatruns
In pieptu-ti
Deodata deschis.

Mai ai un minut.
Cumva inghetat
Aluneci spre noapte
Spre El.
Nedrept poate fi
Dar cald, zambitor
Si vezi o bucata
De cer.

Dodata si frica
Si dorul dispar
Dar inima bate
Nebuna.
Minutul se scurge
Zambind iubitor
Cu buze subtiri
Spre lumina.

Te duci dupa el
De mana il prinzi
Secunda, minut
Vesnicie.
Aproape de-adanc
De trup te desprinzi
Si aripi iti cresc
Nemurire.

Iubito, ti-am spus
Ca timpul s-a dus
Si-n doua minute
Eterne
Iubita ai fost
Cum vesnic vei fi
Mai mult ca-n poemele-mi
Terne.