My life in a backpack [excerpt]

Sambata, 12 Iunie, ora 0139

Well, my friend. Iluzia libertatii pe care o traiesc in momentele de fata este complet derizorie. Te’ai putea gandi ca spre asta am lucrat toata viata. Ai putea crede ca asta mi’am dorit dintotdeauna: sa fiu liber, independent de factorii externi ce imi pot atenua/influenta capacitatea de a gandi, libertatea de a spune “da” sau “nu” fara remuscari sau pareri de rau. Incep sa ma indoiesc pana si de libertatea actuala. Incep sa ma indoiesc de sentimentul de libertate pe care, aparent l’am dobandit existand... aici si acum.

Cred ca am avut o disputa cu Dumnezeu, dupa un moment de faliment zilele astea in care i-am reprosat faptul ca ma... controleaza. Sistemul din care fac parte in momentul de fata il vad ca fiind doar o modalitate de a impune anumite limite asupra unei entitati malefice greu de stapanit. Nu vreau sa fiu stapanit, controlat. Vreau sa fiu eu... dar sa fiu nou. Nu am nevoie de limite, am nevoie de o schimbare din interior.

Am inceput sa am pareri si... asa cum ma asteptam atunci cand aveam 16 ani, am inceput sa imi fie teama de parerile mele. Imi aduc aminte ca pe vremea aia eram constient ca ceea ce ma diferentia pe mine de oamenii “maturi”, de oamenii mai in varsta era faptul ca eu nu imi permiteam (bazat pe lipsa mea de experienta) sa am pareri foarte solide asupra lucrurilor care se intampla in jurul meu. Motivul era foarte simplu: sunt prea multi factori necunoscuti in jurul fiecarui subiect asupra caruia mi s-ar cere parerea, factori ce ar putea influenta adevarul intr-o directie complet opusa eventualei mele pareri, incat sansele de a gresi sunt demne de luat in considerare, chiar de temut. Ce se intampla in ziua de astazi? Am, oare o experienta destul de vasta cat sa am incredere in parerile mele? Sau, poate ca... lucrurile sunt atat de clare in univers incat parerile mele sa fie valide? Sau... poate ca eram doar un pustan fricos atunci? Nu... se intampla si cu mine ceea ce se intampla cu toti oamenii “mari”... refuzam sa acceptam factorii de risc, pentru ca intr’adevar esecul ar fi prea mare daca am fi constienti de toti factorii pe care nu ii luam in calcul atunci cand formulam o opinie. Astfel... s’au produs disocierile in gandire, metodologie, credinte... astfel suntem diferiti. Prin ignoranta.

Ignoranta ii ajuta pe toti sa fie mai siguri pe ei. Pana si pe mine. Sunt ferm convins ca am opinii legate de calculatoare, biserici, muzica, grasi... fete, opinii in care cred - sunt dispus sa iau decizii importante pentru viata mea pe baza lor... fara sa am o fundatie teoretica 100% pusa la punct. Sunt lucruri pe care... doar le cred. Sunt lucruri pe care le simt. Sunt... intangibile, si totusi imi zidesc viata pe ele.

In seara in care am vorbit cu Dumnezeu... i’am reprosat lipsa de tangibilitate. I’am reprosat efortul pe care trebuie sa il depun in fiecare zi sa CRED in existenta Lui si in influenta pe care existenta Lui o are asupra vietilor noastre. I’am reprosat faptul ca sociologia si psihologia ofera explicatii atat de rezonabile pentru posibilitatea ca Dumnezeu sa fie o inventie umana, strict necesara supravietuirii.

Iar mie, astazi... imi reprosez necredinta... si disponibilitatea de a cerceta si de a gasi explicatii si scuze pentru ceea ce sunt: un esec. Nici hot n’am fost, nici cleric. Sunt doar uimit de faptul ca in dorinta mea de a fi rational... reusesc sa ignor singurul lucru care ma tine in viata: iubirea.

inadequate

deep waters stir inside me
confused by salt on skin
there's grace and love and talent
alongside creep and sin

there is no truth inside me
just lies, sweet lies
that tell you all you need to hear
my gaze, my kiss, my touch
and all it is you long for
small parts of my design
of my desire to lure.

blind once again to reason or true calling
before your throne of beauty
I stand in awe and shame
is this soft breeze your whisper?
this luring heat a warning?
accept my soul - a wreckage...
I've no choice left... but bane.

through toils and snares, as ever, I'll endure
for no eternal glory i'd accept
dismantled by your gaze... inadequate, I wander...
away from truthful eyes
that still, ever so daring
stare back to blame the plunder
'f'what you fail to protect.

did I create the darkness
that surrounds you?
did the abiss oppress
your truthful heart?
your smile and innocence
ashore would guide my ramblings.
commend my soul now, dear...
so I may play my part.

Memcached

Mischievous passion I'm not allowed to miss you
Nor follow past desires you lit up in my heart
I wish I were your phantom to haunt at day lest perchance
At night your soul should fathom the scope of my own part.

I tried in words of kindness to trick you into hatred
Yet I condemn this recess with glares and disbelief
I'm prostrate in admission of sin, of thoughts and actions
That led to hurt and nuisance. I'm shackeled as mischief.

I'm caching all my feelings. They just kept us apart.
It all adds up to nothingness and solitude of heart.

epistemic arrogance

s-au rupt norii.

cadem inspre pamant
si nu ne pasa
ce ne asteapta jos.

ne tinem strans de mana
dar nu de teama,
caci am uitat
ce'nseamna
sa nu stii.

devii lumina
iar strangerea de mana
e tunet rupt din cer
un zambet mut pe buze
acopera tacerea
iubirile nu's demoni...
au sange, viata... pier

gunshot

nu ești decât un zeu

dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.

îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.

tu nu ești eu...
doar te cunosc.

nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.

privește-mă
sunt liber.

trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc

n-am fost decât un zeu