inadequate

deep waters stir inside me
confused by salt on skin
there's grace and love and talent
alongside creep and sin

there is no truth inside me
just lies, sweet lies
that tell you all you need to hear
my gaze, my kiss, my touch
and all it is you long for
small parts of my design
of my desire to lure.

blind once again to reason or true calling
before your throne of beauty
I stand in awe and shame
is this soft breeze your whisper?
this luring heat a warning?
accept my soul - a wreckage...
I've no choice left... but bane.

through toils and snares, as ever, I'll endure
for no eternal glory i'd accept
dismantled by your gaze... inadequate, I wander...
away from truthful eyes
that still, ever so daring
stare back to blame the plunder
'f'what you fail to protect.

did I create the darkness
that surrounds you?
did the abiss oppress
your truthful heart?
your smile and innocence
ashore would guide my ramblings.
commend my soul now, dear...
so I may play my part.

Memcached

Mischievous passion I'm not allowed to miss you
Nor follow past desires you lit up in my heart
I wish I were your phantom to haunt at day lest perchance
At night your soul should fathom the scope of my own part.

I tried in words of kindness to trick you into hatred
Yet I condemn this recess with glares and disbelief
I'm prostrate in admission of sin, of thoughts and actions
That led to hurt and nuisance. I'm shackeled as mischief.

I'm caching all my feelings. They just kept us apart.
It all adds up to nothingness and solitude of heart.

epistemic arrogance

s-au rupt norii.

cadem inspre pamant
si nu ne pasa
ce ne asteapta jos.

ne tinem strans de mana
dar nu de teama,
caci am uitat
ce'nseamna
sa nu stii.

devii lumina
iar strangerea de mana
e tunet rupt din cer
un zambet mut pe buze
acopera tacerea
iubirile nu's demoni...
au sange, viata... pier

gunshot

nu ești decât un zeu

dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.

îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.

tu nu ești eu...
doar te cunosc.

nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.

privește-mă
sunt liber.

trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc

n-am fost decât un zeu

pârtie (printre inimi)

mă pregătesc să aștept.

au trecut ani
și tot nu am învățat.
(nu încă)
în curând, însă...
voi fi gata.
și când va începe așteptarea
voi fi de neclintit.

acum, însă e în regulă
sa mai alunec...
(să mă gândesc la tine)

curând...
atât de curând, presimt...
va trebui să te gonesc.
nu vei mai locui
sub sprâncenele mele.
nu îmi vei mai
închide pleoapele
atunci când vreau să evadez
în ireal.

mă pregătesc să încep.

la fel cum am început
să mă pregătesc
(să te uit)
pe negândite,
pe nemâncate...
vijelios ca un coșmar neterminat.

și dacă mâine nu va mai exista nimic...
în nimic mă voi întoarce
să-mi (re)găsesc înțelepciunea.

nimic nu e pierdut pentru mine...
(poate doar aroma de viață)

culorile, sunetul...
amintirea și gândul...
le'am înghețat pe toate
în cușca pieptului meu.
(poate peste ani...)

acum dacă nu te superi...
vreau să alunec
(închide'mi ochii)