Mischievous passion I'm not allowed to miss you
Nor follow past desires you lit up in my heart
I wish I were your phantom to haunt at day lest perchance
At night your soul should fathom the scope of my own part.
I tried in words of kindness to trick you into hatred
Yet I condemn this recess with glares and disbelief
I'm prostrate in admission of sin, of thoughts and actions
That led to hurt and nuisance. I'm shackeled as mischief.
I'm caching all my feelings. They just kept us apart.
It all adds up to nothingness and solitude of heart.
luni, septembrie 20, 2010
joi, septembrie 02, 2010
epistemic arrogance
s-au rupt norii.
cadem inspre pamant
si nu ne pasa
ce ne asteapta jos.
ne tinem strans de mana
dar nu de teama,
caci am uitat
ce'nseamna
sa nu stii.
devii lumina
iar strangerea de mana
e tunet rupt din cer
un zambet mut pe buze
acopera tacerea
iubirile nu's demoni...
au sange, viata... pier
cadem inspre pamant
si nu ne pasa
ce ne asteapta jos.
ne tinem strans de mana
dar nu de teama,
caci am uitat
ce'nseamna
sa nu stii.
devii lumina
iar strangerea de mana
e tunet rupt din cer
un zambet mut pe buze
acopera tacerea
iubirile nu's demoni...
au sange, viata... pier
vineri, august 13, 2010
gunshot
nu ești decât un zeu
dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.
îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.
tu nu ești eu...
doar te cunosc.
nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.
privește-mă
sunt liber.
trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc
n-am fost decât un zeu
dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.
îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.
tu nu ești eu...
doar te cunosc.
nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.
privește-mă
sunt liber.
trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc
n-am fost decât un zeu
vineri, iulie 09, 2010
pârtie (printre inimi)
mă pregătesc să aștept.
au trecut ani
și tot nu am învățat.
(nu încă)
în curând, însă...
voi fi gata.
și când va începe așteptarea
voi fi de neclintit.
acum, însă e în regulă
sa mai alunec...
(să mă gândesc la tine)
curând...
atât de curând, presimt...
va trebui să te gonesc.
nu vei mai locui
sub sprâncenele mele.
nu îmi vei mai
închide pleoapele
atunci când vreau să evadez
în ireal.
mă pregătesc să încep.
la fel cum am început
să mă pregătesc
(să te uit)
pe negândite,
pe nemâncate...
vijelios ca un coșmar neterminat.
și dacă mâine nu va mai exista nimic...
în nimic mă voi întoarce
să-mi (re)găsesc înțelepciunea.
nimic nu e pierdut pentru mine...
(poate doar aroma de viață)
culorile, sunetul...
amintirea și gândul...
le'am înghețat pe toate
în cușca pieptului meu.
(poate peste ani...)
acum dacă nu te superi...
vreau să alunec
(închide'mi ochii)
au trecut ani
și tot nu am învățat.
(nu încă)
în curând, însă...
voi fi gata.
și când va începe așteptarea
voi fi de neclintit.
acum, însă e în regulă
sa mai alunec...
(să mă gândesc la tine)
curând...
atât de curând, presimt...
va trebui să te gonesc.
nu vei mai locui
sub sprâncenele mele.
nu îmi vei mai
închide pleoapele
atunci când vreau să evadez
în ireal.
mă pregătesc să încep.
la fel cum am început
să mă pregătesc
(să te uit)
pe negândite,
pe nemâncate...
vijelios ca un coșmar neterminat.
și dacă mâine nu va mai exista nimic...
în nimic mă voi întoarce
să-mi (re)găsesc înțelepciunea.
nimic nu e pierdut pentru mine...
(poate doar aroma de viață)
culorile, sunetul...
amintirea și gândul...
le'am înghețat pe toate
în cușca pieptului meu.
(poate peste ani...)
acum dacă nu te superi...
vreau să alunec
(închide'mi ochii)
joi, iunie 24, 2010
elefantei_mici
Nechibzuit
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.
E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.
Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.
Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.
Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.
Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.
Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.
Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.
E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.
Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.
Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.
Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.
Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.
Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.
Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)