nu ești decât un zeu
dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.
îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.
tu nu ești eu...
doar te cunosc.
nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.
privește-mă
sunt liber.
trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc
n-am fost decât un zeu
vineri, august 13, 2010
vineri, iulie 09, 2010
pârtie (printre inimi)
mă pregătesc să aștept.
au trecut ani
și tot nu am învățat.
(nu încă)
în curând, însă...
voi fi gata.
și când va începe așteptarea
voi fi de neclintit.
acum, însă e în regulă
sa mai alunec...
(să mă gândesc la tine)
curând...
atât de curând, presimt...
va trebui să te gonesc.
nu vei mai locui
sub sprâncenele mele.
nu îmi vei mai
închide pleoapele
atunci când vreau să evadez
în ireal.
mă pregătesc să încep.
la fel cum am început
să mă pregătesc
(să te uit)
pe negândite,
pe nemâncate...
vijelios ca un coșmar neterminat.
și dacă mâine nu va mai exista nimic...
în nimic mă voi întoarce
să-mi (re)găsesc înțelepciunea.
nimic nu e pierdut pentru mine...
(poate doar aroma de viață)
culorile, sunetul...
amintirea și gândul...
le'am înghețat pe toate
în cușca pieptului meu.
(poate peste ani...)
acum dacă nu te superi...
vreau să alunec
(închide'mi ochii)
au trecut ani
și tot nu am învățat.
(nu încă)
în curând, însă...
voi fi gata.
și când va începe așteptarea
voi fi de neclintit.
acum, însă e în regulă
sa mai alunec...
(să mă gândesc la tine)
curând...
atât de curând, presimt...
va trebui să te gonesc.
nu vei mai locui
sub sprâncenele mele.
nu îmi vei mai
închide pleoapele
atunci când vreau să evadez
în ireal.
mă pregătesc să încep.
la fel cum am început
să mă pregătesc
(să te uit)
pe negândite,
pe nemâncate...
vijelios ca un coșmar neterminat.
și dacă mâine nu va mai exista nimic...
în nimic mă voi întoarce
să-mi (re)găsesc înțelepciunea.
nimic nu e pierdut pentru mine...
(poate doar aroma de viață)
culorile, sunetul...
amintirea și gândul...
le'am înghețat pe toate
în cușca pieptului meu.
(poate peste ani...)
acum dacă nu te superi...
vreau să alunec
(închide'mi ochii)
joi, iunie 24, 2010
elefantei_mici
Nechibzuit
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.
E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.
Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.
Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.
Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.
Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.
Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.
Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.
E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.
Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.
Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.
Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.
Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.
Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.
Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.
luni, iunie 21, 2010
There (... and back again)
Now, how about you stopped me
From messing up again?!
You know, maybe just kill me
Or, I don't know...
Pretend
I'm off to something real
Eternal, maybe... You!
Escape from thoughts of wisdom
I generate anew.
You must have had enough
I know, I feel the same.
Thought consciousness's forever
Thought brains would too prevail.
Yet, thin as ice on lock-ness
Fair thinking melts away
Emotions, cruelest monsters
Arise to shrink the brave.
I haven't lived enough
To taste death's sweetest kiss.
Nor have I been a lover
Yet all love I dismiss.
You're better off without me
Without my charms and wits
Grew up to be a soldier
To love, but never hold her
I think now that it fits.
From messing up again?!
You know, maybe just kill me
Or, I don't know...
Pretend
I'm off to something real
Eternal, maybe... You!
Escape from thoughts of wisdom
I generate anew.
You must have had enough
I know, I feel the same.
Thought consciousness's forever
Thought brains would too prevail.
Yet, thin as ice on lock-ness
Fair thinking melts away
Emotions, cruelest monsters
Arise to shrink the brave.
I haven't lived enough
To taste death's sweetest kiss.
Nor have I been a lover
Yet all love I dismiss.
You're better off without me
Without my charms and wits
Grew up to be a soldier
To love, but never hold her
I think now that it fits.
sâmbătă, iunie 12, 2010
thoughts of a dying atheist
nu pot sa cred in soare.
e mult prea rece,
distant si luminos...
nu striga, nu plange
nu'l doare.
incerc sa cred in luna.
nu stie ce'i iubirea.
naiva, ii pasa
de noi, de maree
se pierde, revine
nu doarme, nu canta...
nocturna.
am incercat pamantul.
in el am ingropat
dorinte, amintiri
tristeti, iubite si urzeli.
lui insa nu ii pasa
si nici nu memoreaza
ci descompus te'arunca
uitat, lipsit de tel.
apoi, ajuns la mine
am tot crezut
ca sunt.
am stors emotii, lacrimi
din inimi prafuite
si am distrus in joaca
iubiri pecetluite...
un pamantean plapand.
in Tine...
sunt eterne
raspunsuri la dureri
odihna, pace, viata
si dimineti senine.
in gropi arunci pamantul
in straturi de taceri
peste tristeti, durere
pacat...
si peste mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)