Silence

My life in a backpack [excerpt]

2011-01-01T22:45:00.001+02:00

Sambata, 12 Iunie, ora 0139

Well, my friend. Iluzia libertatii pe care o traiesc in momentele de fata este complet derizorie. Te’ai putea gandi ca spre asta am lucrat toata viata. Ai putea crede ca asta mi’am dorit dintotdeauna: sa fiu liber, independent de factorii externi ce imi pot atenua/influenta capacitatea de a gandi, libertatea de a spune “da” sau “nu” fara remuscari sau pareri de rau. Incep sa ma indoiesc pana si de libertatea actuala. Incep sa ma indoiesc de sentimentul de libertate pe care, aparent l’am dobandit existand... aici si acum.

Cred ca am avut o disputa cu Dumnezeu, dupa un moment de faliment zilele astea in care i-am reprosat faptul ca ma... controleaza. Sistemul din care fac parte in momentul de fata il vad ca fiind doar o modalitate de a impune anumite limite asupra unei entitati malefice greu de stapanit. Nu vreau sa fiu stapanit, controlat. Vreau sa fiu eu... dar sa fiu nou. Nu am nevoie de limite, am nevoie de o schimbare din interior.

Am inceput sa am pareri si... asa cum ma asteptam atunci cand aveam 16 ani, am inceput sa imi fie teama de parerile mele. Imi aduc aminte ca pe vremea aia eram constient ca ceea ce ma diferentia pe mine de oamenii “maturi”, de oamenii mai in varsta era faptul ca eu nu imi permiteam (bazat pe lipsa mea de experienta) sa am pareri foarte solide asupra lucrurilor care se intampla in jurul meu. Motivul era foarte simplu: sunt prea multi factori necunoscuti in jurul fiecarui subiect asupra caruia mi s-ar cere parerea, factori ce ar putea influenta adevarul intr-o directie complet opusa eventualei mele pareri, incat sansele de a gresi sunt demne de luat in considerare, chiar de temut. Ce se intampla in ziua de astazi? Am, oare o experienta destul de vasta cat sa am incredere in parerile mele? Sau, poate ca... lucrurile sunt atat de clare in univers incat parerile mele sa fie valide? Sau... poate ca eram doar un pustan fricos atunci? Nu... se intampla si cu mine ceea ce se intampla cu toti oamenii “mari”... refuzam sa acceptam factorii de risc, pentru ca intr’adevar esecul ar fi prea mare daca am fi constienti de toti factorii pe care nu ii luam in calcul atunci cand formulam o opinie. Astfel... s’au produs disocierile in gandire, metodologie, credinte... astfel suntem diferiti. Prin ignoranta.

Ignoranta ii ajuta pe toti sa fie mai siguri pe ei. Pana si pe mine. Sunt ferm convins ca am opinii legate de calculatoare, biserici, muzica, grasi... fete, opinii in care cred - sunt dispus sa iau decizii importante pentru viata mea pe baza lor... fara sa am o fundatie teoretica 100% pusa la punct. Sunt lucruri pe care... doar le cred. Sunt lucruri pe care le simt. Sunt... intangibile, si totusi imi zidesc viata pe ele.

In seara in care am vorbit cu Dumnezeu... i’am reprosat lipsa de tangibilitate. I’am reprosat efortul pe care trebuie sa il depun in fiecare zi sa CRED in existenta Lui si in influenta pe care existenta Lui o are asupra vietilor noastre. I’am reprosat faptul ca sociologia si psihologia ofera explicatii atat de rezonabile pentru posibilitatea ca Dumnezeu sa fie o inventie umana, strict necesara supravietuirii.

Iar mie, astazi... imi reprosez necredinta... si disponibilitatea de a cerceta si de a gasi explicatii si scuze pentru ceea ce sunt: un esec. Nici hot n’am fost, nici cleric. Sunt doar uimit de faptul ca in dorinta mea de a fi rational... reusesc sa ignor singurul lucru care ma tine in viata: iubirea.

inadequate

2010-11-21T00:27:00.001+02:00

deep waters stir inside me
confused by salt on skin
there's grace and love and talent
alongside creep and sin

there is no truth inside me
just lies, sweet lies
that tell you all you need to hear
my gaze, my kiss, my touch
and all it is you long for
small parts of my design
of my desire to lure.

blind once again to reason or true calling
before your throne of beauty
I stand in awe and shame
is this soft breeze your whisper?
this luring heat a warning?
accept my soul - a wreckage...
I've no choice left... but bane.

through toils and snares, as ever, I'll endure
for no eternal glory i'd accept
dismantled by your gaze... inadequate, I wander...
away from truthful eyes
that still, ever so daring
stare back to blame the plunder
'f'what you fail to protect.

did I create the darkness
that surrounds you?
did the abiss oppress
your truthful heart?
your smile and innocence
ashore would guide my ramblings.
commend my soul now, dear...
so I may play my part.

Memcached

2010-09-20T11:14:00.001+03:00

Mischievous passion I'm not allowed to miss you
Nor follow past desires you lit up in my heart
I wish I were your phantom to haunt at day lest perchance
At night your soul should fathom the scope of my own part.

I tried in words of kindness to trick you into hatred
Yet I condemn this recess with glares and disbelief
I'm prostrate in admission of sin, of thoughts and actions
That led to hurt and nuisance. I'm shackeled as mischief.

I'm caching all my feelings. They just kept us apart.
It all adds up to nothingness and solitude of heart.

epistemic arrogance

2010-09-02T23:29:00.001+03:00

s-au rupt norii.

cadem inspre pamant
si nu ne pasa
ce ne asteapta jos.

ne tinem strans de mana
dar nu de teama,
caci am uitat
ce'nseamna
sa nu stii.

devii lumina
iar strangerea de mana
e tunet rupt din cer
un zambet mut pe buze
acopera tacerea
iubirile nu's demoni...
au sange, viata... pier

gunshot

2010-08-13T23:01:00.001+03:00

nu ești decât un zeu

dușman
al focului din inima mea
îl vrei ofrandă pe-altarele tale.
inutil!
la fel ca viața-mi întreagă
fără ea.

îmi acopăr urechile
să nu îți mai aud
lamentările.
nu voi muri fără tine
și nici nu-mi voi pierde
esența.
nu ești decât un vis
în universul meu.

tu nu ești eu...
doar te cunosc.

nebun
am luptat
pentru tine
am schimbat grădini în deșert
iubirea,
speranța, viața
le-ai luat fără milă
din mine
mi-ai lăsat doar
amarul în piept.

privește-mă
sunt liber.

trăiesc
departe de tine...
pot sa merg,
să zâmbesc,
și-n uimire
fără dramă și teamă
și soare și lună
iubesc

n-am fost decât un zeu

pârtie (printre inimi)

2010-07-09T00:36:00.006+03:00

mă pregătesc să aștept.

au trecut ani
și tot nu am învățat.
(nu încă)
în curând, însă...
voi fi gata.
și când va începe așteptarea
voi fi de neclintit.

acum, însă e în regulă
sa mai alunec...
(să mă gândesc la tine)

curând...
atât de curând, presimt...
va trebui să te gonesc.
nu vei mai locui
sub sprâncenele mele.
nu îmi vei mai
închide pleoapele
atunci când vreau să evadez
în ireal.

mă pregătesc să încep.

la fel cum am început
să mă pregătesc
(să te uit)
pe negândite,
pe nemâncate...
vijelios ca un coșmar neterminat.

și dacă mâine nu va mai exista nimic...
în nimic mă voi întoarce
să-mi (re)găsesc înțelepciunea.

nimic nu e pierdut pentru mine...
(poate doar aroma de viață)

culorile, sunetul...
amintirea și gândul...
le'am înghețat pe toate
în cușca pieptului meu.
(poate peste ani...)

acum dacă nu te superi...
vreau să alunec
(închide'mi ochii)

elefantei_mici

2010-06-24T03:20:00.002+03:00

Nechibzuit
Astept in statie
Sa vina norul
De doua.
Mi'am luat bilet pana la capat.
Sunt hotarat sa ajung de data asta
Fara sa mai cobor
La statia cu flori
Si nici de plictiseala
In mijloc de furtuna
Flamand dupa putina
Singuratate.

E aerul rarefiat aici la tine.
O suta optzeci...
De secunde.
Cam tot atatea cate
Grade
Pana inapoi la realitate
Inapoi la simpla speranta
Ca s'ar putea sa
Mai
Existam.

Mi's buzunarele pline
De pene
Murdare de cerneala
Rosie
Ulterior uscata
Pierduta
In nehotarare.
Am cam sangerat degeaba...
Amandoi.

Mi'am ascutit creionul,
Pus pe fapte mari.
De ani de zile iti scriu cu el
Si ii tocesc vointa
Pe foi
Arse
De dorinte neingaduite
Si totusi le astern
La picioarele gandului
Ca se merita
Sa fiu urat
Alaturi de
Ideea de
Tine.

Incaruntesc in tihna
Uitat in vreun lagar inamic
Undeva departe
Unde paznicii mei
Se scalda si ei
La umbra norului de doua.
(uituci)
Razboiul s'a incheiat
Acum o ora
Pe vremea cand stateam in statie
Crezand ca pot sa fug.

Mi'au dat voie sa'ti scriu.
Iti scrijelez inca o
Frunza.
Sper sa se ofileasca la timp.
Poate toamna asta
Vantul
Ti'o va asterne sub talpi
Pe bulevard.

Am sa pastrez ultima picatura
Pentru un gest teatral.
Sper sa fie de-ajuns
Cat sa'mi curme visarea.

Imi indes castile in urechi
Arunc biletul
Si pornesc pe jos
Cu pasi apasati
Departe
De visul cu tine.

There (... and back again)

2010-06-21T01:45:00.002+03:00

Now, how about you stopped me
From messing up again?!
You know, maybe just kill me
Or, I don't know...
Pretend
I'm off to something real
Eternal, maybe... You!
Escape from thoughts of wisdom
I generate anew.

You must have had enough
I know, I feel the same.
Thought consciousness's forever
Thought brains would too prevail.
Yet, thin as ice on lock-ness
Fair thinking melts away
Emotions, cruelest monsters
Arise to shrink the brave.

I haven't lived enough
To taste death's sweetest kiss.
Nor have I been a lover
Yet all love I dismiss.
You're better off without me
Without my charms and wits
Grew up to be a soldier
To love, but never hold her
I think now that it fits.

thoughts of a dying atheist

2010-06-12T02:53:00.003+03:00

nu pot sa cred in soare.

e mult prea rece,

distant si luminos...

nu striga, nu plange

nu'l doare.

incerc sa cred in luna.

nu stie ce'i iubirea.

naiva, ii pasa

de noi, de maree

se pierde, revine

nu doarme, nu canta...

nocturna.

am incercat pamantul.

in el am ingropat

dorinte, amintiri

tristeti, iubite si urzeli.

lui insa nu ii pasa

si nici nu memoreaza

ci descompus te'arunca

uitat, lipsit de tel.

apoi, ajuns la mine

am tot crezut

ca sunt.

am stors emotii, lacrimi

din inimi prafuite

si am distrus in joaca

iubiri pecetluite...

un pamantean plapand.

in Tine...

sunt eterne

raspunsuri la dureri

odihna, pace, viata

si dimineti senine.

in gropi arunci pamantul

in straturi de taceri

peste tristeti, durere

pacat...

si peste mine.

Inima (de cascaval)

2010-06-06T01:37:00.002+03:00

Gandul ce ti'a trecut prin minte
Surprins de tacerea noptii...
E de la mine.

Zborul aripilor de ceata
Te inalta spre norul
Unde vantul,
Ploaia
Si dorul
Te'asteapta...
Sa te invete
Sa simti (din nou).

Din cand in cand
Imi propun sa te uit.
Cand sa cred ca am reusit
Imi apari in fata ochilor
(aievea)
Ca si cand
Te'ar durea lipsa ta din mine.

Alerg, alerg
Imi fac datoria
Si produc energie
Mandru ca rotita mea
Inca se mai invarte
Dupa terminarea programului.
Trebuie ca esti mandra de mine!
Poate ca de data asta
Voi primi bucatica de cascaval
Chiar din mana ta.

Ah, de'as avea aripi!

Nu, nu ma plictiseste
Lacrima
Si nici spinul firului de trandafir
Din buchetul la care visez.
Doar ma oboseste din cand in cand
Si mi'as dori sa pot mai mult
Sa fiu mai curand
Sa uit.

Gand instant:
Unde sunt?

nihil

2010-05-29T00:01:00.001+03:00

cuvantul este rezonabil

daca il rostesti in soapta

la urechea potrivita.

iti poti imagina tacerea

langa ea...?

bantuit de amintiri flamande

iti proptesti viitorul

intr'un suspin emancipat,

elegant... dorindu'ti

sa nu se auda

urletul din adancuri.

nihil sine nefas...

el...

niciodata nu te paraseste...

iti este mereu aproape...

gata sa te sugrume

sa te sparga in cioburi...

sa te'arunce in vant

si'apoi sa te adune

sa te puna la loc...

pana data viitoare!

iti poti imagina lista

plina de

x-uri

fericite...?!

zambindu'ti

a victorie?!

iti sunt

armata, prieteni... iubite!

se lupta pentru tine...

se roaga sa nu le mototolesti

din nou

dezgustat de realitate.

ia'o de la capat

astazi.

ca si ieri...

ca si anul trecut.

de data asta nu ai cum sa obosesti.

mana nu iti mai tremura a neputinta...

fata acoperita de rusine

o spala vantul

cu sarutari asurzitoare.

lasa pamantul sa'ti pastreze corpul inert.

nu ai nevoie de el cand zbori

departe de tine.

asculta...

frecventele fine

ale tuturor inimilor la care ai cantat

fara cuvinte rezonabile.

urechea ta e urechea potrivita

sa auda.

ochiul tau...

e singurul ce trebuie sa planga;

(cu celalalt uita'te la mine)

acum iti imaginezi tacerea

alaturi de mine?

Fibonacci

2010-05-22T01:43:00.000+03:00

it started years ago

with nothing in my heart

twas you who brought the instance

i needed for a start

i was young and bereaved of

true feelings, thus inapt

of knowing that i started

a road of word and fact

i love you more today

than all the days that passed

i needn't feel fulfillment

without your joyful cast

your absence joy precluded

while everything moved forth

whereas guilt I eluded

this chapter I concluded

alive...

for all I'm worth.

Callous

2010-05-19T23:08:00.002+03:00

scrasnesc a viata noua

cand iti respir prezenta.

a rit stravechi rasuna

incheieturi de'alama

pierdute in adanc.

fiinta sfanta, sacra

imi neg lucid dementa

si'n mine se incheaga

o inima mai buna...

pulsand in piept de prunc.

sweetheart

2010-05-09T22:29:00.001+03:00

oh, sweetheart...

I'm a dormant disaster

the kind

you cannot avoid

my pending emotion

your daily devotion

oh, sweetheart...

that's what

I'll destroy.

oh, sweetheart...

here's my failing ascension

better ages

I think I'll await

your gaze I'll adore

mist of tears ashore

oh, sweetheart...

come out

from your shade.

Exil

2010-04-29T07:26:00.003+03:00

Privirea ta, neant de ne'nteles
Spre luna ti'o indreapta.
Si'n abisala mea nedumerire
Sa inteleg
De ce din toate astrele din univers
Pe o planeta trista
Si fara de renume
Sa imi traiesc exilul
Am ales.

Sa'mi potoleasca foamea
Si vina sa'mi aline
Mi'ai dat fara rusine
Sudoare, arsita
Si sol uscat si sec
Ai impartit din mine
Tot sangele si carnea
Sacalilor
Ce noaptea
Regreta sa traiasca,
Ma musca si petrec.

Coboara'ma'n adancuri
Scufunda'ma'n uitare
Ineaca'ma in tine
Sau in cuptor ma tine
Ma plange cu manunchiuri
De amintiri amare

Arunca'ma sau poate...

Opreste'te, iubito
Ma plictisesti prea tare.

rootless tree

2010-04-20T22:58:00.002+03:00

in all my dreams I wish I were awake

I wish I could be running

I wish you were not stunning

I wish I were not fake

I'm captive, while you're shining

in all my dreams I know I must behave

I know I should be gone

I know we should be one

I sing, I cry, I rave...

I'm dead and it ain't fun

in all my dreams... it's you I care about

in all my dreams... you are

in all my dreams... you're far

this silence yields a shout

I loved you up to par

I'm longing to be free

of us, of you... of me

of words I didn't speak

of all that made us peak..

I need my words be heard

love whispered word by word...

hearts blistered down by hate

be healed by Him not fate!

a rootless tree I am

I shiver in the rain

my fruit... my love for you

bears death, despair... and pain!

Ghost (I'm all that's left)

2010-04-15T23:01:00.004+03:00

noi doi...

noi ne cunoastem.

(cat sunt de fericit!)

nu stiu exact de unde

de ce,

sau cum...

de cand...

dar inima imi spune

ca ne'am mai intalnit.

ia loc,

te rog... ia loc...

ce'ai vrea sa'ti aduc...?

asteapta, cred ca stiu:

espresso lung...

cu whiskey...

si'o frunza de artar...

ba nu...

cred ca...

era de nuc.

zambesti...

zambesti complice.

cumva ma recunosti?

pe unde'ti este gandul?

vorbeste'mi

adu'mi vesti

despre trecutul nostru...

despre iubire...

(spin)

caci ne'am iubit pesemne

(durere si venin)

opreste'ma,

de's, totusi...

mult prea entuziast.

imi place...

da, de tine...

si totusi...

vad prea bine

ca nu'mi aduc aminte

nimic...

sau nu destul

din viata mea de maine.

(o lacrima...)

suspini?

vrei sa plecam?

sa plec?

vorbesc prea mult

eu, poate?

sa tac?

ce spui?

poftim?

luminile?

chiar toate...?

prea bine... le inchid.

e bezna...

iti e frig...

vrei sa te strang in brate?

poate ai vrea sa'ti cant?

de ce iti inchizi ochii?

(se roaga... doarme, poate

sau poate plange'n noapte

a sec, a dor... a moarte.

dar... din suspin se'opreste...

si se'adanceste'n vis)

acum mi'aduc aminte...

sunt mort in timpul zilei...

sunt mort...

tu m'ai ucis!

Klaatu

2010-03-29T01:05:00.006+03:00

nu sunt util

nici vietii si nici tie.

(nu pot nici sa ma rog)

nici luna nu'mi vorbeste...

e muta,

e subtire;

tacuta

ma'nconvoaie

cu liniste

si lipsa

si lacrimi in nestire.

nu vreau sa am cuvinte

sa le rostesc in public

si nici sa le soptesc.

nici ochi sa am

nu'mi place.

prea multa suferinta

imi infasoara mintea.

sa ii inchid

sa'i scot

sa nu te mai doresc.

urechi... de mi'ar fi surde

sa nu aud suspine

nici vorbe nerostite

de teama

sau de dor.

mi'ar fi destul tacerea...

fie a ta,

a lumii...

a mea sau chiar a mortii...

de m'ai lasa sa zbor.

doar inima

mi'o tine...

si nu cu sange rosu,

sau cu iubiri

nebune.

pastreaz'o langa Tine!

eu nu mai am nevoie

sa plang

sa rad

cu oameni

sperand sa'i fie bine.

Sa uit...?

Ce'i fericirea?

Presul

2010-03-23T01:27:00.002+02:00

Acum cred ca'nteleg
De ce au oamenii normali
Un pres micut
Pus la intrare.
Sau, uneori
Un cauciuc,
Sau un covor,
Sau poate'o haina veche
Rupta
Si aruncata in dreptul usii
La'ntamplare.

Acum le dau dreptate.
Acum stiu.
De vrei sa ai curat in casa
Fie stai singur in pustiu
Fie iti pui un pres la usa
Si'i rogi frumos
Sau ii fortezi
Sa'si stearga talpile de praf
Iara de nu... e usa'nchisa
Sa stea afara...
I've had enough.

Iubito, praful tau din casa...
De ai putea sa'l ierti
Sa'l uiti...!
Te'as ajuta sa'l stergi
Dar usa... e incuiata
Si nu am chei
Iar sa'mi deschizi...
Nici nu ai cum
Si nici nu vrei.

Mi'am scos azi inima din piept
Fara sa doara.

E'o carpa invechita,
Si o astern pe jos
Sa calci pe ea
Cand vei iesi pe usa
Din viata mea
Afara.

Boston

2010-03-01T00:28:00.004+02:00

Macar de-as sti ca noaptea

se va sfarsi curand

as sta cu ochii'nchisi

poate'as canta in gand.

As ingana cu cerul

as povesti cu luna

sau poate as gasi

iubirea. Mi-e totuna

in vreun pahar cu flama

sa ma rastorn bezmetic

in vise de havana

sa te doresc frenetic!

Nu vezi...?! Lipsit de mine

incep sa vad lumina.

E liniste in suflet

e pace si odihna...

Ci rupe'ma de mine...

Ma frange, ma zdrobeste...

Ucide'mi Eu-l mandru

al Tau sa fiu. Priveste

ma vezi!? Ingenuncheat

nu am nimic in mine.

Sunt gol, ranit, uitat

si'n mine focul creste

de ura pentru Tine.

Ma stinge...

Doar frange'ma odata!

Si ca pe'un fiu pierdut

Acasa ma primeste...

Tata!

Befriended

2010-02-22T06:13:00.000+02:00

I'd talk to the Moon...

She's taken her toll.

I'd share all my heart, my joys and my fears

But all I can do is stare through my tears

In empty my soul.

No future, no dream and no goal.

I'd turn your own star

In fair confidant.

Afraid, still I am, she'd open my eyes

To see I have only a life in disguise

Revisited haunt.

No home, no desire, no taunt.

Still silence befriends me.

Astazi traim

2010-02-10T01:02:00.004+02:00

Imi dau toata silinta
De privirea ta
Sa'mi ascund
Gandurile, viitorul
Si patratelele de ciocolata
Ce'mi alina suferinta.

Incerc din rasputeri
Sa stau departe
De lungimea bratelor tale
Si de amintirea imbratisarilor
Patimase
Cu gust de whiskey
Intotdeauna asortate
Cu privirile'mi
Discromate
Si cu viitorul
Pierdut in ganduri
Descreierate.

Imi aduc aminte
Ca dimineata
Se vedea pe cer o lumina...
Sa fi fost de la soare?
Sau din ochii tai?
Stiu doar ca era orbitoare.
Dar acum vad.
Esti... aici?
Sau esti luna?
Urlu degeaba la geamurile
Masinilor cu roti tocite
In asfalt.
Nu iese nimeni sa imi raspunda.

Nebunia e fie o gluma
Fie o boala.
Nu ti se pare amuzant?

Clar...

Da'mi medicamentele
Poate ma vindec

De tine.

Poate te uit...
Si amuzat
Sa inteleg ca moartea
Nu se apropie de mine
De teama ta.
O ameninti cu viata?
Poate vom trai impreuna
Pana sa murim
De ras
Ca ne'am intamplat.

Scoate capul din plapuma
Si priveste...
Uite'ma cum respir.
Nu'ti fie teama.
Ti'am pastrat si tie,
Ca intotdeauna.
Adu'ti buzele aproape
Si inspira.
Nu asa e moartea noastra.

Astazi traim.

Be

2010-01-28T02:42:00.001+02:00

I'm listening

Dare speak.

But what would you add

To the darkness that fed

All these years of silence

Of drama, and madness?

I'm frail now

Dare fight.

But how would you feel?

And, what's there to kill?

Just one stone cold heart

It's yours now in full

No longer in part.

I'm gone now

Dare sleep.

Dream of skies blue not me

Lock my heart

Throw the key

All this beauty and charm

All this love

All this harm

Let them fade

And move on.

Leave your sorrow

And be.

Stone cold

2010-01-23T00:28:00.002+02:00

I don't need no words of comfort

Nor I long for warmth of sun

Songs don't keep pace with my heart beat

I don't think I'm even worth it...

History...

Has just begun.

I don't pour out tears of panic

Nor I long for your embrace

I don't dream of silver lining.

Though the moon might still be shining

All is gone without a trace.

I don't try to waste my time here

Yet I dare say yours I did.

All I've paid

I now endorse

Though I dread pain and remorse

I shall live now as you bid

Here I am with all I might be

Proven wrong in depths of bone

Have it all:

my love, my fear

Hatred, passion, smile and tear

Lover, friend or stranger... peer

Ever such I'll hold you dear

Since I am to live alone.

I plead guilty...

Throw your stone!

Please go away

2009-12-03T02:53:00.002+02:00

I am but a shadow
In blinding your light
A barely heard whisper
A sigh
My thoughts... rusted weapons
Forgot how to fight
In darkness they ramble
And die.

I feel but the torment
Of living alone
More painful is living
Than death.
When love breaks it's promise
My heart leaves it's home
And lungs fade within
Without breath.

Playlist

2009-11-08T20:42:00.001+02:00

i'm breakable

my angel

a lonestar

windblown feather

cause sunlight

doesn't like me

unless we're seen

together.

in rhymes of

older summer

our sympathy

outgrew

a broken

hallelujah

remain

i will to see ya

in nearness of you

with flowers in the window

dear diary unread

i dream to walk on wire

to breathe your words

unsaid

the long way home

starts with you

my wounds start healing white

this soldier knows his highway

and rides on wings like eagles

sings ooh-la with his kite.

with shuffled mind

i beg you

don't moist your cheeks in rain

nor tears may shrink your passion

don't lose your faith in vain

cause i belong to you

sahara in the west

if home is where the heart is

in you i'll find my rest.

****

The Playlist:

Ingrid Michaelson - Breakable

Massive Attack - Angel

Norah Jones - Lonestar

Norah Jones - The Sun doesn't Like You

Tyrone Wells - Together

Yann Tiersen - Comptine d'une autre ete

Esset - Sympathy

Alexandra Burke (composed by Leonard Cohen) - Hallelujah

Tyrone Wells - Remain

Norah Jones - Nearness of You

Travis - Flowers in the Window

Travis - Dear Diary

Yann Tiersen - Sur le fil

Telepopmusik - Breathe

Norah Jones - The long way home

Shane & Shane - Wounded

Shane & Shane - Healed

Ingrid Michaelson - Soldier

Ingrid Michaelson - Highway

The Kooks - Ooh-la

James Blunt - Tears and Rain

Muse - I belong to you (Mon coeur s'ouvre a ta voix)

Relient K - Sahara

Pilot Speed - Into the West

Relient K - Savannah

Relient K - I'm taking you with me

euridice

2009-11-01T02:40:00.002+02:00

Ah, cu ochii ei negri

De iad si de lipsa de viata.

Imi arde in ceafa privirea'i

Ma doare prezenta'i aproape.

E'aici langa mine,

Ah, Hades, ah, moarte

Nu neg... mi'a dat'o 'napoi

S'o strang iar in brate

Sa'i cant versuri tandre

Sa fiu om ca voi.

Dar nu cand voiesc

Nu azi, nu aici, nu acum.

Astept la lumina

Privirea sa'i iasa

Si raze de soare

Sa'i mangaie fatza

Sa pot sa privesc inapoi

Si'o viata'mpreuna sa fim.

Ii cant vechi poeme

Tin ochii inchisi

De monstri nu'mi pasa

Prea mult am fost tristi

Un vis am invins

Si'am plans multa vreme

Din negru si moarte

Spre viata atrasa

Iubita'mi urmeaza

Alene.

[only writers suffer from writer's block... what's left for me?]

stupidheart

2009-11-01T02:39:00.002+02:00

nu mor, iubito,

decat in visul tau

caci nu's batut de vant

de lacrimi

sau de ploi...

nu's viu

in toiul noptii

din voia ta si'a sortii

caci nu de oxigen

duc lipsa'n preajma mortii

ci de o luna alba,

de tine...

si de noi.

New Age

2009-09-24T22:58:00.003+03:00

ajuta'mi sa raspund la o'ntrebare simpla...

azi vreau s'aud tacerea cum toarce linistit.

cum poate, oare, noaptea... lumina s'o inghita?

lumina'n lumea asta... cum sta fara iubit?

din gand in gand, culoarea in sunet nu se schimba,

desi ii gust durerea pictata'n ochii tai...

candva, cumva, aiurea... schimba'se'va si dorul

din doliu, negru, sumbru... in clinchet de cercei.

te rogi cumva spre ceruri, cu mintea tremuranda,

sperand sa vezi scaparea din norii plini de fum?

alunga disperarea, priveste langa tine

atinge'l, ia'l de mana... e'al tau pe veci de'acum.

as vrea sa fug de tine, sa ma ascund departe...

as vreau sa tac, s'ascult... si ochii sa'i inchid.

ajuta'mi sa raspund la o'ntrebare simpla...

ma va gasi lumina... de m'as lasa gasit?

Lost

2009-07-31T10:19:00.002+03:00

my feet can't walk this road no more

my heart can't pump more blood like this

my hands won't swim me back ashore

now... will You save me from hell's mist!?

my strife can't free a shackled soul

my cries won't bring peace back on earth

my words aren't able to imbound

the reason for my journey forth.

my eyes won't shut, and won't be tame

my lips won't speak words you can't trust

thus, beg You, Lord, please take this shame

and wrap it dead into the dust.

for losing means not

being lost.

[coldplayish]

Light [nopți vesele]

2009-07-31T01:49:00.003+03:00

Iubito, lumina din ochii tai blanzi

Ascunde'o, te rog!

Orbit...

Doar o mana intind

Incerc sa te vad

Si luna o strig.

De soare si frig

Mi'e dor

Si suspin

Iar inima'mi cere

S-o judeci

S-o'nchizi

Sentinta sa-i strigi

"Esafod!"

***

Distanta'i un chin

Si visul e jar.

***

Lumina din sunet

Culoarea din cant...

In noapte, in negru

Dispară

Doar zambetu'ti mut

Din lumea de lut

Ca dupa potop

Curcubeu desenand

Renască speranta;

Iar gandu'mi tacut

Picteze cuvinte

schimband vechi iubiri

din tonuri de gri

In culoare.

Ci ochii'ti deschide

Sa vezi lacrimand

Si soare, si luna

Si stele...

Prin vine sa'ti curga

Fior, vis... sarut

Intreg universul

Sa vada cazand

un demon carunt

din intreg rupt marunt

si scos pe vecie

din vers si cuvant

afara din noptile mele.

din praf si cenusa

la viata adus

cu inima noua

curata

sentinta ti'o striga

iubito, din nou

n'astept indurare

nici mila de sus

ci simpla tu chipu'ti arata.

iar ochii...

deschide'i, iubito,

te rog...

lumina s-o vad...

inc'o data.

Three minutes

2009-07-19T00:27:00.006+03:00

My life seems to be

Split in present and past
There's no real future
I can dream of now
Cause seconds are ticking
And people are watching
How waves take me deeper
Away from my vow.

I wish sweeter memories
Would flood out the thoughts
That keep me awake
In loss and despair
I wish i could smile
And keep my eys shut
I wish i could breath in
Your fragrance, your air.

One minute is gone
Along with my hope
I couldn't care less
I can't breath
You'd think my repentance
Would make me grow whole
But parts make a mess
Underneath.

I only have seconds

To miss you once more

And only the water aside.

Now, please read the story

You wrote in my heart

And then let sweet death

Be my guide.

For someday I'll truly

Come back, live again

When tears won't be shed

On your face.

When hearts, minds

And souls

Will hope once again

To clutch at past heaven's

Embrace.

Believe not my words,

But heartbeat and love

And trust not the smiles

Of a fool.

You look underneath

To what's hidden between

Thinner lines of pure truth

And the shreds of my skin

Then you'll see how it's great

How it's pure, true, still cruel

Still afar, far above

With no reason or fuel

But the hope of your kiss...

That's three minutes of duel.

Being dead ain't so cool

While love is.

Two minutes

2009-07-08T11:25:00.003+03:00

Incearca sa simti
Cu mana s-atingi
Priveste in tine
rapid.
Incerci sa respiri
Si crezi ca visezi
Spre negru te duci
Inspre vid.

Strangi pumnul in gol
Si speri sa te prinzi
De-o vaga speranta
De-un vis
Secunde se scurg
Lichid, nepatruns
In pieptu-ti
Deodata deschis.

Mai ai un minut.
Cumva inghetat
Aluneci spre noapte
Spre El.
Nedrept poate fi
Dar cald, zambitor
Si vezi o bucata
De cer.

Dodata si frica
Si dorul dispar
Dar inima bate
Nebuna.
Minutul se scurge
Zambind iubitor
Cu buze subtiri
Spre lumina.

Te duci dupa el
De mana il prinzi
Secunda, minut
Vesnicie.
Aproape de-adanc
De trup te desprinzi
Si aripi iti cresc
Nemurire.

Iubito, ti-am spus
Ca timpul s-a dus
Si-n doua minute
Eterne
Iubita ai fost
Cum vesnic vei fi
Mai mult ca-n poemele-mi
Terne.

Death

2009-06-16T19:32:00.004+03:00

invata'ma...

sa traiesc cu mine

cheama'ma...

sa stau in lumina

tine'ma...

de mana pe drum

multumesc...

pentru viata din tine

privirea'ti senina

si dorul de'acum.

alunga-mi...

teama de viata

alina-mi...

ochii ce dor

asculta-mi

bataia din piept

si iarta'mi...

privirea semeata

si pumnii ce vor

s'aduca pe lume

ce-i drept.

fa-ma simplu.

Bine ai venit acasa

2009-06-10T02:51:00.004+03:00

asa e noaptea...

neagra

fara pata.

sub umbra de planeta

marunte se ascund

vieti intunecoase,

priviri acoperite

de pleoape

plumbuite

si caini fara stapan.

la fel si drumul...

pustiu

fara'ntzeles.

lumina se avanta

printre copaci albastri

spre ochi verzi

ce vad verde

dar stau la semafor...

in asteptare blanda

de mine vreau sa fuga

si drumul cu lumina

si luna din decor.

simt vantul in par...

adie

fiu de uragan.

stie'a sopti cuvinte

aduse de departe...

de unde nu ai voie

sa colorezi cu sunet

mirosul de aproape

nici sa sculptezi

cu dorul

vreun gust de saptamana

sau de an.

ma vede umbra...

pasnic

zambeste cu'ntzeles.

se plimba langa mine.

ba cu un pas in urma

gandind ca se va pierde

ba fuge inainte

crezand ca stau cu grija.

mi'e teama sa nu uite

ca ziua doar asfaltul

si soarele si norii

din valuri de caldura

prezenta ei o tzes.

inchide ochii...

noapte

neagra

deasa...

pe drum

bate

iar vantul

si lumineaza'n

umbra

un sunet de speranta...

bine'ai venit acasa.

Personal fear

2009-06-07T01:07:00.004+03:00

no,

I don't know

I don't have a clue

don't know what to do

just go

and leave me

please leave me alone

but first

write me a letter

with words I'd bestow

with words meant to love me

and warm my cold soul

i'd live my whole life

in patience and trust

but how to achieve

this peace

without lust

well this is a secret

my heart won't be learning...

it's all grief and dust.

Kitty

2009-05-26T18:46:00.004+03:00

it has been suggested

for centuries now

that peace is forbidden

on earth

it's not that we can't live

the truthful deception

of this good old story

that starts neath

each turf...

but we human beings

deceitful and foul

ignore to consider

the others around

therefore decisions

like caring or loving

are not even mentioned

they're yet to be found

oh, yes, dear kitty

we will work it out

don't worry 'bout

wiskas and mice

they will be provided

and you'll grow a belly

'cause humans are tender

it's just that they're shelly

when you look inside them

and whispers start shouting

it's then you discover

they're not very nice

[come here, foul kitty

tenebrous being

...

that's just what i meant when

i talked about peace

...

she's gone

climbing ladders

pursuing forgiveness

for entering

straight

in my soul

thru a crease]

Hold [up and in]

2009-05-25T10:23:00.010+03:00

if you dare call his name

not always good things come

but surely you will see

they happen for the best.

step back and look ahead

throughout the clouds of time

does your heart reconcile

to answering this quest?

ask me your questions now.

don't shy and speak the words

you held in all this time

and ate up from your chest.

i fear for the guilt

that holds up our rewards.

and peace and love withholds

don't mind about the rest.

Loud silence

2009-05-25T10:00:00.002+03:00

te uiti cu ochi mirati si goi

printr-o fereastra sparta

iar eu raman tacut...dar ţip

cu glas de suflet ne'nceput

fara cuvinte te'ntrerup

tacem din nou in soapta.

spune'mi... ce vezi in ochii mei?

iubire? viata? zambet?

te strang la pieptul meu usor

in ochi ascunzi iar flori de dor.

lipsitzi de forma si sonor

tacem din nou cu urlet.

Almost

2009-05-24T16:21:00.009+03:00

aproape ca te'am intalnit!

[selah]

era noapte

orasul dormea

si zgomotul pasilor

schiopatand de dor

se ciocnea

de tacerea

din sufletul meu

ne'mplinit.

aproape ca m'ai privit!

[selah]

semaforul

plin de rosu aprins

orbitor

s'a schimbat

deodata

in ochi de ciclop

avid

dupa chipul tau

linistit.

aproape ca ne'am lovit!

[selah]

unul de altul

la'ntamplare

ca doi necunoscuti

pierduti

in ganduri

sau in muzica data prea tare

fara scuze

frivole

sau gesturi teatrale

caci glasu'mi

deodat-

-a pierit.

...........

aproape ca stiu

un soare

un drum

aproape ca sunt

un foc

fara fum

aproape ca vad

o umbra

de timp

aproape ca uit

de mine

si ţip

desi nu exist

si nici nu respir

ţin ochii inchisi

sperand sa pot fi

aproape

de tine...

curând!

Short

2009-05-23T00:50:00.001+03:00

te plang

te rad

te laud

te'alint

te simt

veghez

te'ascund

te'alung

te caut

te vad

plecand

visez...

halt! wer da!?

[pentru tine..

cat de lunga tre sa fie o poezie?]

Numele tău...

2009-05-19T23:48:00.007+03:00

prin randuri lungi si drepte de cruci drept aranjate

cu mii si mii de oameni murind in dreptul lor

fior e viata toata si tot duce la moarte

ma sting si'mi este teama...

mi'e teama c'am sa mor.

in mintea'mi nepatrunsa de ganduri discromate

rasare'un soare ocru cu raze de granit

in piatra se ascunde si'apoi se'afunda'n noapte

in minte'mi daltuieste

un dor de infinit.

incerc sa fug de mine incerc sa stau deoparte

sa nu'mi vad crucea alba infipta in pamant

in urma tot ramane, si vorbe dulci si soapte

cand n'oi mai sti nimica

sopteste'mi un cuvant...

numele tău.

Simple

2009-05-19T17:01:00.002+03:00

it's just a simple thought

that wants to run to you

mere black and white, no hue

i trust your love is true

without it i am naught.

it's just a simple hope

that keeps us both alive

if death i am to wive

and you from me they'll rive

then love itself's a trope

it's just a simple song

designed just for your voice

if i should have a choice

i'd be both blind to noise

and deaf i'd stay lifelong

it's just a simple love

as such that in the end

i failed to comprehend

it wasn't mine... t'was sent

unduly from above.

Geamul

2009-05-17T19:41:00.004+03:00

Geamul avea ceva special in el. O atingere pe care nu o putea intelege. Era oarecum atragator. Rece, impenetrabil, plin de amprentele multor altor calatori. Cu siguranta stia atat de multe lucruri. Atat de multi alti oameni inaintea baiatului privisera in gol prin particulele de cuart unite printr-o tesatura invizibila intiparind in fiinta geamului acel sentiment de inutilitate excesiva atat de clar vizibil in fiecare raza de soare ce se refracta prin el.

“NU, soarele nu se loveste direct de mine!”, gandi baiatul in sinea lui. Temperaturile-i mistuitoare nu ajungeau la el, tocmai din cauza unei retele incomprehensibile de factori atenuatori. Un intreg univers ii proteja pielea de o dogoare greu de exprimat in termeni tehnici. Isi lipi tampla de geam. Nu simti nicio zvacnire de viata din partea acestuia. Doar nenumarate zvacnituri, smucituri de neliniste cu fiecare denivelare in asfalt intalnita pe drum. Baiatul incerca sa inteleaga ce spunea geamul. Se astepta sa auda strigate de furie, poate chiar sa vada riduri in suprafata-i perfect neteda… crapaturi de nemultumire. Nimic din toate acestea, insa. Geamul ramanea rece.

“Tu nu esti ca noi, oamenii…. Uita-te la noi. Ne vezi, doar!”, adauga baiatul. “Atatea cute, riduri… linii de expresie afisate cu sau fara voia noastra la suprafata… intiparind adanc in pielea candva fina marcaje ale trairilor din viata de zi cu zi. Fiecare semn – o poveste. Atatea povesti in jur! Atatea povesti cati oameni, cate fete, cate marcaje”.

Privirile ii tremurau in ritmul motorului… acoperind campul pustiu din partea dreapta a drumului. Pasari negre, in zborul lor lent, ii dadeau baiatului un neinteles sentiment de… liniste. Erau complet rupte de realitate. Sa fi fost realitatea distorsionata de geamul din fata? N-ar fi fost imposibil. Firele de electricitate se intindeau de-a lungul soselei, intr-un joc neintrerupt de nivel, curbandu-se cu fiecare metru inghitit de rotile masinii. Era imposibil de imaginat pana unde se va fi intins acea oscilatie ludica… “pana la sfarsitul ultimei responsabilitati umane; pana la un copil care are nevoie de imagini animate sa ii inlocuiasca pe parintii prea ocupati sa fie oameni mari!”

“Nu este nevoie sa imi povestesti”, spuse geamul deodata, “doar aseaza-ti tampla fierbinte pe inima mea”. Baiatul inchise ochii. Imagini aleatorii acoperind o arie vasta de domenii, zile, personaje ii invadara ecranul pleoapelor inchise facand un zgomot de nedescris. Fiecare culoare suna fie a nimic, fie a durere. Fiecare sunet ii picta o fresca de amaraciune. Fiecare personaj il privea cu dispret. Baiatul isi puse linistit mana pe geam, dorindu-si sa-i simta bataile inimii. Deschise ochii, alungand haosul de culoare si sunet din spatele pleoapelor. Geamul era atat de mizerabil acum. Toate acele amprente… semne ale prostitutiei. Geamul era al lui. Incepu sa stearga frenetic cu maneca urmele lasate de degetele, privirile… gandurile celorlalti.

Tampla i se lipi iarasi de sticla rece. Pleoapele se asternura iarasi peste ochii-i verzi. Era mai odihnitor acum. Nu mai era gelos. Isi ridica mana incet, si ca un pictor in actul creatiei, isi aplica amprentele pe suprafata fina. Inima baiatului incepu sa bata mai tare acoperind tremurul drumului. Sub atingerea palmei sale, geamul incepu sa se incalzeasca, inima incepu sa ii bata. Pulsul baiatului incepu sa se confunde cu al geamului. Sangele-i invizibil incepu sa circule prin capilare imposibil de imaginat. Viata. Geamul avea ceva special in el. O atingere pe care nu o putea intelege.

Liniile de pe fata baiatului incepura sa se estompeze. Ridurile – semne ale durerii incepura sa se piarda inspre colturile ochilor inchisi. Zambetul linistitor de pe buzele-i uscate de vant si lacrimi incepu sa se stearga. Fata-i deveni de o finete greu de imaginat. Geamul intinse mana. Il atinse. Nu era rece, totusi. Suprafata de sticla a fetei baiatului frigea de o pasiune pe care geamul nu o cunoscuse niciodata. Citise multe pe fetele miilor de calatori ce i se perindasera prin fata ochilor. Dar niciodata asa ceva. Fara cute, fara linii… fara expresiile pe care cu atata maiestrie stia sa le interpreteze. Baiatul avea ceva special in el. O atingere pe care nu o putea intelege.

Prima cuta aparu subtil chiar in locul in care tampla acum neteda a baiatului isi odihnea fierbinteala. Se extinse in jos. Pentru prima oara geamul stiu ca simte. Incepu sa friga. Vru sa zambeasca… si nu ii mai era imposibil. O alta linie se nascu in forma unui zambet. Baiatul isi ridica tampla de pe geam. Geamului ii crescura ochi. Ii deschise. Fata baiatului era atat de inexpresiva. Fara cute, fara riduri… fara povesti. Cu fiecare secunda, totusi… cu fiecare cuta… cu fiecare poveste pe care o intelegea… geamul se simtea mai aproape de marele-i esec. Ultima poveste a baiatului se intipari pe suprafata de sticla… cioburi de durere se cristalizara pe toata suprafata… distrugand ochi, zambet… fericire.

“Tu nu esti ca noi, oamenii…. Uita-te la noi. Ne vezi, doar!”

Famous Last Words

2009-05-17T19:37:00.003+03:00

While he was lying there, on the soft grass, his eyz, almost shut were playing with the thought of sparkling stars... "Where is this light coming from?" The bullets were having their own spacial streets above all of their heads... sometimes, even having to jonction with the ways of their destiny. They knew there was no hope left to keep them alive... even for the next 10 minutes.

It was no surprise for him to notice that he could not stand to go inside the trench... one louzy bullet had found its nest in his stomach... "Shit!" he said... and then he wondered "Is this going to be my last spoken word?"... He kneeled... prayed... but her image, simply could not leave him... so he had no choice... His last words... were not the prayer he had brought to God... but these three powerfull life changing bullets of the human being rifle "I Love You!" ... his face was still amazed by the fact that he couldn't find enough strength to hate her for not being there with him, in those last few seconds...

[written somewhere around January 2007 or so]

Blame

2009-05-15T15:51:00.002+03:00

de'ar fi sa mor

si sangele sa'mi cearna

privirea mea pierduta

in cerul din inalt

as vrea sa plang cu lacrimi

nu viata'mi intrerupta

nici moartea mea, iubito

ci lipsa ta din mine

privirea'ti, pieptul cald.

nu vreau cuvinte dulci

sau lacrimi in privire

nici cantece de jale

durerea sa iti planga...

de n'oi fi eu aici

sa uiti... e viata scurta...

sa mori nu vreau, iubito

doar stiu c'ar fi placere.

sa'ti mangai fatza blanda.

de te'as iubi

ca vierme'ar fi totuna

caci inima'ti plapanda

e sparta'n cioburi vii

un print lovit de ciuma

cu fatza muta, franta

atat mi's eu iubito

viermi colcaie in mine

iar ochii mi's pustii.

Mi-e dor de tine...

2009-03-29T00:20:00.004+02:00

sunt plin de praf

amestec dur

de lacrimi si speranta

impaturit

legat cu snur

pierdut in ignoranta

au tot trecut

deloc usor

multi ani plini de'ntuneric

cu ochi inchisi

dar plini de dor

nici hot n-am fost nici cleric

folos nu am

nimic nu sunt

in lume nu exista

dovada ca as fi

imens, marunt

absent sau scris pe lista

in mine strang

traire, gand

si tot ce pot sa sper

zeu, muritor

devin pe rand

nu vreau nimic, dar cer...

iubire în eter!

If They existed

2009-03-16T06:07:00.003+02:00

damn you, oh wicked hypnos

tonight you stole my dreams

you think you'll get away with it

and force me play your schemes?!

damn you, oh childish eros

for pointing those at me

you think that bending reason

would make a blind heart see?

damn you, oh aphrodite

for beauty and for charm

for watching from the distance

the break of my sword arm

you think that being angry

oh, ares son of rage

could bring the dead alive or

embower tears in wage?

i wish you dead, oh chronos

for ticking endless hope

for once i wish you frozen

to hold her or elope

damn you oh, gods! for playing

with one's own heart and mind

for writing these sad stories

and laughing unconfined.

Source of pep...

2009-03-16T05:43:00.002+02:00

i'd nail my feelings down

if only i were right

about me being wrong

about me being strong

but this i cannot fight

this light

i must let in

redeem the souls within

give pulse to this old town.

even my words seem fake

now let alone my life

around your will i crawl

becoming cold and dull

would death come from a knife?

this strife

must be withheld

and peace at last be felt

and then be kept awake.

come, walk with me few steps

few breaths endure my stay

ignore this clutch of love

forget the way i shove

your feelings miles away.

astray

i come, be found

forgiven i come bound

to show you love that peps.

ps: wrong rhyme... i know.

Not knowing...

2009-03-10T19:20:00.004+02:00

existance is required for living

but not at all enough

my heart lives somehow due to loving

now i would wonder why would caring

not kiss the lips I cuff?

not knowing is a curse i'm used to

but i do not intend

my love for you to freely give to

this kite, most evil, nevermore true...

desire to comprehend.

they say truth will prevail in glory

and this we'll always trust

i carry pride from birth to hoary

i wish our lives would fit the story

since we all hit the dust

Thursday [need to know]

2009-02-26T08:06:00.006+02:00

i need to know what people say

when death is strolling round their bed

i need to know what words to use

when you depart...

what should I choose

to keep your heart...

loving ahead?

should i allow the tears to fall...

and let you see i fret your loss?

i need to know what song to hum

when you collide

should i keep mum [a tacea]

and just abide [a astepta]

for you to cross?

i need to know how does it feel

when you come back from death or night

no need to strive for right or wrong

for i am here

and i am strong

for you my dear

...you're my delight.

should i predict the same result

based on ideas that love brought up?

i need to see a heart that works

not pumping blood

but taking walks

closer to god

on mountains top.

i need to know what silence is

and clear your mind of my own thoughts.

i need to give you something real

and hold you tight

be sure you'll feel

the troops that fight

to clear the knots

...of my unclear

[I did have some second thoughts about it, thou...]

i need to know why do i need

a daily reason to be true

to smile, to love, to cry, forgive

and care for life

so I may live .

to end this strife

what should i do?

i need to know why i'm obsessed

with more than just a mere "I"

who dared change focus on your heart

for loving "you"

i changed the part

where i was true

and made you sigh.

i need to know not just the truth

i need to know your highs and lows

i need this "us" to shut my eyes

in rest of sleep

while this night dies

and i still keep

the dream i chose.

i need not feel afraid again

and guilt i want never this nigh

i'm scared of being wrong like this

of bringing pain

a sower kiss

a "me" you'd gain

that makes you cry.

[...i'd rather die]

2215 [fara dor...]

2009-02-22T20:58:00.004+02:00

cuvinte ce'am promis

ca n'or mai parasi

al meu piept plin de noapte

spre'auzul tau iubit

din nou au rupt tacerea...

spre tot ce n'am dorit

ducand din nou durerea.

ma iarta, de se poate...!

convingeri ce'am ales

sa ma indrume ieri

si azi si totdeauna

imi macina cumplit

si tampla si dorinta

prin tot ce'a fost menit

sa'mi nasca iar fiinta

sa'ti puna iar cununa

prin vise ce'am dorit

aievea-mplinire

ma uit plin de speranta.

iubirea mea candva

inima ta flamanda

cu jar ar alina

si pret de o secunda

scapat de aroganta

dor nu imi va mai fi...

[don't go... don't go... don't go... to sleep]

75

2009-02-18T08:47:00.004+02:00

so are you to my thoughts as food to life
or furthermore my own life to cruel death.
be night for day so always dark shall thrive
still light will fight if only from my breath

so are you to my dreams as speed to light
i'm longing to absorb the fret of lost.
be you not I sole reason for this fight
the price we pay shall mould us with its frost

so are you to my words as rhyme to verse
not making sense unless you end the phrase.
be future now and past be past reverse
and lips may bless the eyes to meet your gaze.

so is this to your ears as sea to land
they meet and touch and promise not to leave...
be waters still for earth to comprehend
i'm all i have... and still my all i give!

Torse...

2009-02-12T04:07:00.004+02:00

no tears be wept when life no longer be

keep those sweet cheeks for my warm hands to dear

put on your crown of beauty just for me

hold tight to my fixed eyez... with love and without fear...

i'll be with you when stars no longer shine

just keep in mind the words that changed our course

let hearts and souls be filled with love divine

hold on to this... your love is now my torse [coroana]

not much to comprehend in this short life

for time and love shall always fight to death

where shall I place the blame for blood and strife?

will you survive while I withhold my breath?

De ce? [De'atât!]

2009-02-12T04:02:00.001+02:00

de ce se uita muntii

la soarele de vara

pierzandu-se prin ganduri

de dragoste amara?

de ce se-agita marea

de-o vezi sub clar de luna

obscura inchisoare

a viselor de spuma?

de ce se plimba vantul

prin lacrimi de stejar

si nu'i alina drama

cu frunze de artar?

de ce se'avanta ploaia

cand noaptea se deschide

sa isi ascunda ochii

cu'amenintari lichide?

de ce e plina noaptea

de vorbe reci, obscure?

de intrebari anoste

ce pacea vin sa fure?

de ce nu indurare

in loc de suferinta?

si totusi, daca vine

de ce fara dorinta?

de ce sunt rupt de tine

in fiecare clipa?

in inimi tipa sange

in mine dorul tipa.

de ce se vede totul

prin lupa de dreptate?

si tot de pete'i plina

viata'n echitate.

nimic nu's muntii'n soare

nimic e marea'ntreaga

nici vantul nu se vede

nici noaptea nu se'ncheaga

iar ploaia cade scurta

pe viitor si sange

si spala ganduri, lacrimi

iar dragostea n-o stinge!

atat!

Asteptare

2009-02-05T13:37:00.005+02:00

cat timp

pana m-ai nascut?

nu mai tin minte

ce-am avut de facut.

mi se pare ca am stat

si-am asteptat.

cat timp

pana am vorbit?

timp in care

am auzit

si am baiguit

parabole

pe care nici azi nu le inteleg.

am asteptat grai.

cat timp

pana sa citesc?

am tot vazut

semne si minuni

scrise pe cer

in ochii lor si'n maini.

sau trimise de tine

pana sa invat

sa dezleg

asteptarea.

cat timp

pana sa scriu?

desene, hieroglife

consoane grafice

vocale neauzite

de urechea nimanui

vorbe spuse foii

zgariate de stilou

asteptand sa fie citite.

cat timp

pana sa uit

sa intreb

"de ce?"

nu pentru ca as sti

ci din rusinea

de a trebui

sa astept

sa te cunosc.

cat timp

pana s-aleg?

mi-ai tot adus

si nu ai explicat

si nu te-am intrebat

nici cand nici cum

doar tu

ai fost deajuns.

cat timp

pan' sa refuz?

sa fiu "asa"

sa spun doar "da"

sa ii respect

sa fiu decent

sa merg

pe-o cale'ngusta

indreptata

spre-o singura chemare

o singura culoare

pastelata.

cat timp

pana sa simt?

nu lacrimi de alint

sau palma de parinte.

ci... inima batand

genunchii tremurand

si glas fara cuvinte

tot asteptand

un "da".

cat timp

pana sa cred?

nu ca existi

si sa imi fie teama

ci ca ma vrei

te vreau

si ma iubesti

si ca citesti in mine

asteptare.

te rog,

ma cheama!

cat timp

pan' sa ma frang?

in fiecare zi

si nu de ochii lor

ci doar intre noi doi

sa nu am altceva

de zis

decat tacere

asteptand

nu sa adorm

ci sa traiesc

sa ma creezi

in vis.

cat timp

pan' sa-mi refuzi?

a mele cereri

si mofturi de copil

si explicatii ce se vor

a fi decente

si de cate ori

fara sa ia aminte

la asteptarea

ce sta 'naintea lor.

cat timp

pana sa vina...?

si vremea

si momentul

si prezenta

aproape si senina

si intelegerea

ca asteptarea

e necesara

si nu'i ea de vina.

cat timp

pana sa doara?

nu ca nu am

nu ca nu vreau

sau ca nu pot

ci ca nu sunt

si nu astept

si nu mai vine

nici anul

si nici maine

ci am doar

viata

care vrea

sa moara

asteptand.

cat timp

pana sa'ncep...

sa mor?

astept.

Astept...

2009-02-04T02:00:00.003+02:00

crezand ca pot cu litere de om

s'astern o asteptare de o viata

pe o hartie in zero si in unu

in sunet de tristete

si cu accent de gheata

am incercat cu mintea sa-nteleg

razboaiele si sunetul lor dulce

si urmele de pasi insangerati de dor

lasate'n intuneric

de dragoste si cruce

crezand ca pot in simple amintiri

sa arhivez emotii si iubire

prin lacrimi fericirea am strapuns

cu zambet plin de sange

si scrasnet de traire

nu vreau strain sa fii in gandul meu

nici bezna sa'mi acopere gandirea

creat sunt din nimic, dar cand va fi sa mor

la tine voi ajunge

sa imi incep trairea

arzand de focul noii mele vieti

lipsit de eu si absolvit de vina

din asteptarea ta veni-voi sa te scot

s-alergi spre maini intinse

si gata sa te tina

astept...

Silly name

2009-01-31T02:19:00.005+02:00

numele meu

nu are semne de punctuatie

la inceput am asteptat

sa ma aliniez la viata

si m-am aliniat.

[alienat]

sa fie oare lucru rau

ca mi-am dorit sa cresc?

am vrut sa explicitez

cratima din interiorul meu

nimic nu este la intamplare:

culoarea documentelor

culoarea curcubeului

culoarea ochilor tai.

numele mele sunt legate

prin asteptare,

cumva intemnitate

cu demnitate

si onoare

ca sa existe altii

nu eu!

numele nu se termina cu punct

oare pentru ca nu ma termin

sau doar pentru ca nu ne pasa

ce si cum dupa ce murim?

nu vreau un semn de intrebare

la sfarsitul vietii mele,

nici punct,

nici semne de mirare!

incep acum

sa astept fericirea

uite-asa

atat

asteapta...

adu-ti aminte de numele meu!

Computer life

2009-01-30T00:36:00.002+02:00

escape don't mean to run

a bit don't mean just less

as memory's not forgetting

and stayin's not compress

a task don't mean to feel

and hard don't mean no tough

erase don't mean not caring

and floppy ain't no bluff

and i myself don't listen

to circuits nor to waves

i just hold tight to loving

while my heart misbehaves

shut down don't mean no dying

as living brings no harm

forgiven i start living

embraced by loving arms

Free will

2009-01-28T23:36:00.004+02:00

it is too faint a scent for humans to perceive

a life that willingly would slide on darkest path

your dear ones thou despising, you falter to decieve

a life so undeserved, almsgiven thus not earned

consumed be by your own god's most rightful form of wrath

it is too clear a feeling that now I don't belong

not habits nor tradition would have their clutch on me

it seems that years go by me and days grow weak not strong

i am not here today, to sleep or rest, but fray

the comfort and the pride i let the others see

it is too dear a reason that i have chosen you

and you're not just that reason but life itself in me

i find it too amazing but painful, therefore true

i hold on solid anchor, and death shall never conquer

and you shall hold me tight when your path i don't see

it is too old a hunger to feed on souls you love

and drink in glass of diamond deceptions of the night

this new life brought fulfillment like mana from above

a stranger became peer, his love dared meet your fear

embrace forgiveness dear one, you're here to dream not fight

Secrecy

2009-01-28T20:22:00.003+02:00

i did not ask to have

nor did i wish for this

but wanted to be wise

and leverage your life

with my sweet-sour kiss

it's only for your good

that knees and head i hit

and bow to life's demands.

for past and present friends

our future lasts a bit

short words to mend a phrase

that never comes out right

just kill me, in a whisper

and loose me in a twister

then we'll all say good night

my plague spot somehow shines

my guilt can't stay within

create a world to hide

where peace and war collide

my dance becomes a spin.

there's not much we could add

to death or life alike

i'm too blind to pretend

you're deaf to comprehend

our plot they'll come to spike

Se7en

2009-01-27T00:10:00.001+02:00

Era la fel de buna ca orice alta banca din parc. Era speciala, totusi, nu se indoia. Se aseza. Odihnitor! Exact cum isi imaginase. Isi intinse mainile, imbratisand speteaza bancii, simtind in palme atingerea ridurilor aspre de lemn. Zambi, si inchise ochii. Isi imagina ca nu mai exista nimic in jurul lui, ci totul era doar un vid imens care ii acapara intreaga fiinta, cu tot cu ganduri, cu trairi, amintiri, sentimente…. Era un ianuarie ciudat. Fara zapada. Plouase cu cateva zile inainte, si acum doar batea o briza usoara dinspre Darbon, aducand cu ea un usor miros de peste proaspat… inca in libertate. Incerca sa isi aduca aminte care erau beneficiile libertatii. Care anume era rasplata faptului de a putea gandi ce vrei, de a face ce vrei, cand vrei, cum vrei fara sa te bata nimeni la cap, fara sa intervina nimeni cu un set diferit de valori. Afara de singuratate nu putu numi niciun alt beneficiu. Pestii erau liberi… pana ce ii va fi prins un alt om incorsetat de rigurozitatea legilor vietii acesteia: traiesti, consumi, asiguri traiul altora… nu ti se cere sa gandesti, nu ti se cere sa te ingrijorezi. Sibetanii se aratau cu totii ingrijrati de conditiile atmosferice, de faptul ca s-ar putea sa ramana fara recolte, de faptul ca s-ar putea ca incalzirea globala sa ii ajunga in sfarsit si pe ei… de faptul ca orasul lor era pe cale de disparitie. Oare cine ar fi plans dupa ei? Lui nu ii pasa. Toate acestea il lasau rece. Era rece de ceva timp. Ajunsese la un asemenea grad de insensibilitate, incat incepuse sa il afecteze fizic. Atingerea ii era de gheata. Privirile ii erau impasibile. Fata inexpresiva. Gandurile… mecanice, iar actiunile ii erau doar actiuni.

Astazi se implineau sapte ani. Sapte ani de cand simtise ultima oara. Isi aducea aminte doar vag despre cum era sa ai sentimente. Nici el nu era sigur. Nici el nu stia cu siguranta de ce anume venea an de an cu atata perseverenta in acel loc, se aseza pe acea banca, incercand parca sa rememoreze o amintire atat de dureroasa. Mai trecea pe acolo si in alte zile din an, poate prea des in ultima perioada, ar fi zis el, dar niciodata nu se aseza pe banca. O singura data pe an isi lua o zi libera, se ducea in parcul de pe malul Darbonului si isi petrecea cateva ore, singur, intr-un univers in care numai banca aceea il putea transporta.

Vid.

Mana-i mangaia inca asprimea lemnului, incercand parca sa simta ceva din realitatea inconjuratoare, de teama sa nu se lase purtat in totalitate in vidul din inima lui. De ani de zile traia cu speranta ca, poate, asezandu-se pe acea banca, ceva il va trezi la realitate. Orice. De multe ori isi imagina cate o bufnita asezandu-se pe umarul lui, invatandu-l sa isi roteasca gatul pana in punctul in care oasele ar fi cedat, capul i s-ar fi desprins de pe umeri, lasand briza raului sa ii napadeasca in vidul din interior, resuscitandu-l la o viata de care nu ii era dor, dar de dragul careia candva renuntase la tot. Isi imagina cate o astfel de posibilitate, si singurul lucru pe care il putea face era sa zambeasca trist… nici macar nu era in stare sa aprecieze efortul imaginatiei.

Inca mangaia speteaza bancii, sperand ca poate o aschie il va intepa si va crea un drum catre enclava de egoism din sufletul sau. Simti cum treptat, treptat, lemnul devenea tot mai fin sub atingerea lui sacadata. Deveni din ce in ce mai alunecos, mai cald… mai viu parca. Nu indrazni sa deschida ochii, intrucat stia ca simplul act de a incerca sa cunoasca, ar fi distrus toata vraja intrebarii care ii bantuia circumvolutiunile.

“O sa te doara pana la urma, daca nu incetezi”, ii sopti o voce langa el. Era greu de crezut ca e vocea ei. Incerca sa reziste inca tentatiei de a deschide ochii, ca sa alunge nedumerirea. Era o inchipuire. Poate putin mai puternica decat alte dati, insa… un exercitiu al imaginatiei, in lipsa unei realitati de care ii era dor. Se opri pentru un moment din a-si pune alte intrebari, pentru a se surprinde uimit de faptul ca ii era dor. Nu ii venea sa creada. Ii era dor de ea. Ii era atat de draga aceasta amintire, incat nu vru sa mai stie de nimic. Ii era dor. Simti cum un val de sange cald ii napdi venele uscate de atata amaraciune.

“Nu credeam ca vei ajunge astfel, Ced!”, se auzi iarasi vocea ei soptind de la o apropiere de o respiratie. Stia ca este, totusi, efectul dorului. Nu era prezenta langa el. Banca incepu sa se inmoaie din ce in ce mai mult aducandu-i aminte de pielea ei fina. Ultima data o simtise exact acolo… pe banca. Isi aduse aminte cum tinandu-i capul in poale, ii mangaia fata, incercand sa nu verse nicio lacrima, incercand sa fie puternic… incercand sa nu inceapa sa ii fie dor de ea. Ii promisese cu cateva luni in urma ca ii va fi aproape pana in momentul in care ea isi va da ultima suflare. Nu se gandise vreodata ca va reusi sa isi duca la capat promisiunea. Cel putin, nu asa de curand. Continuase sa ii mangaie fata timp de cateva ore, dupa ce ea muri. Continuase sa ii vorbeasca. Sa ii sopteasca “te iubesc” asa cum stia ca ii place ei. Ea niciodata nu ii raspundea, doar ii zambea frumos inapoi, si il saruta… sau il imbratisa. In acea zi, nesperand sa ii raspunda, Cedric ii spuse de nenumarate ori ca o iubeste, iar ea… doar ii zambi. Era un zambet cald. Buzele ii erau lipite, ondulate intr-o expresie de afectiune cum nu citise niciodata pe fata ei. Trupul i se racise, dar caldura zambetului ei, il facu sa mai ramana cu ea in brate… sa ii mangaie pielea fina.

“Crezi ca am sa pot iesi de aici?”, o intreba in cele din urma, fara sa isi deschida ochii.

Inchipuirea nu ii raspunse. Banca incepu sa devina din ce in ce mai calda, mai fina, mai alunecoasa. In timp ce astepta sa i se raspunda, sa primeasca putina speranta, o mana ii atinse degetele… o mana rece, fina, alunecoasa. Nu mai rezista tentatiei si deschise ochii, rugandu-se ca, orice ar fi fost, fantoma, demon, fum… sa nu dispara, ci sa ramana acolo pentru a’si putea satisface dorul cel nou nascut.

Razele de soare ii prefigurau silueta. Nu se putea insela. Era chiar ea. Nu ii vedea inca fata, dar… trebuia sa fie ea. Silueta se apleca inspre mana lui, si incepu sa il mangaie. Vascozitatea sangelui cu care ii era mana acoperita, nu il deranjase pana atunci. Inca era prea acaparat de prezenta ei pentru a simti usturimea produsa de taietura adanca in carne. Ea incepu sa il stearga, sa ii ingrijeasca rana. Mainile ei erau reci… dar de o finete ce il afunda pe Cedric si mai adanc in starea de reverie pe care o experimenta. Inchise din nou ochii si o lasa sa ii ingrijeasca rana. Nu se intreba de unde anume provenea rana. Nu ii pasa. Era ingrijit. Cuiva ii pasa. Ii pasa de el. Ochii i se umplura de lacrimi, dar nu mai avea putere si nici vointa sa isi duca la capat exercitiile de a le stapani. O prima picatura ii mangaie obrazul oprindu-se in coltul gurii. Era dulce. Insa la gandul ca cineva a indraznit sa raspunda la lipsa lui de interes, grija si afectiune cu dragoste… lacrima se amarî.

Deschise ochii. Silueta se coborase la nivelul mainii, pentru a o ingriji mai bine. I se vedeau clar conturul fetei… ochii… lacrimand. Era ea. “Da, poti iesi!”. Ii lua mana si i-o saruta usor, facand sa dispara rana la fel de miraculos pe cum aparuse.

Cedric ii zambi. Ea se ridica… ii zambi la randul ei. Soarele ii contura din nou silueta… insa incepu sa estompeze detaliile. Lacrimile de pe obrazu ei se pierdura laolalta cu obrajii, cu ochii. Trupul ii disparu incet incet sub lumina soarelui… ramanand doar un zambet cald, ce plutea parca in aer, deasupra bancii. Acesta plana usor inspre buzele lui Cedric, sarutandu-l usor, soptindu-i “Te iubesc!”.

Special freedom

2009-01-22T21:54:00.007+02:00

there is this special gift that only some possess
of people round their towers... with gold they might impress
the poor souls of poor bastards that dare to come too close
to touch or feel their glory...
or to attend their shows.

there is this special feeling that only some may taste
of crowded elevators with people they disgrace
an empathetic look behind the frost of eyes
can't reach the souls of darkness
his love's gone in disguise

there is this special fear that only some endure
the loss of god or light, their world "to be secure"
i care so much for you
it fills my life with fret
the farthest i can run
is closest i can get.

there is this special night dream that only some may live
of arms around their shoulders, to hold'em and to give
a whole lot pile of comfort, thru caress and affection
the longing of their soul...
a heart to heart connection.

there is this special curse that only i reflect
these mirrors show no mercy for one man's own defect
i plan to shine my caring for all those that i touch
but what i do is kill them...
in evil mercy's clutch.

Si...

2009-01-21T04:02:00.006+02:00

si lacrimi si drama
si sange-nchegat
si rane si geamat
si gand nemiscat
si umblet cu tine
si dor de lumini
si fante de bezna
si falduri de spini
si zambete moarte
si moi sarutari
si lipsa de viata
si calde urari
si-atingeri de'aproape
si fuga din vis
si-a ta'mbratisare
si pumnu'mi inchis
si eu si'a ta mana
si noi si acum
si tu cu speranta
si noi doi nebuni
si el viitorul
si noi alergand
si chiar impreuna
si chiar asteptand
si toate si totul
si sumbru firesc
si singuri departe
si tot te iubesc

***

nota educativa:

a se citi intr-o singura rasuflare [fara graba]

Silence

2009-01-20T10:53:00.003+02:00

Nu a mai ramas nimic in jur. Nimic care sa readuca linistea. Starea de fapt a lucrurilor e definita de tacere. M-am nascut si primul lucru pe care l-am invatat a fost sa stric ordinea lucrurilor. Am invatat sa denaturez starea de fapt a lucrurilor. Lumea este frumoasa. Lumea de care sunt inconjurat este in acelasi timp uitata in agonia sunetului. A uitat sa se mai vaicareasca de durere, si acum, geme in placerile urletelor care candva o inspaimantau. Acum, lumea este frumoasa si multumita cu noua stare de fapt. Cine te-a adus asa? Sa fi fost eu cu urletul meu de plod? Sa fi fost femeia care mi-a dat nastere cu urletele ei de durere? Sa fi fost cimentul cu urletul lui de nepasare la adresa unei noi vieti? Cand am gustat ultima data linistea? Nu mai tin minte nimic. Am uitat totul. Cred ca a fost candva un moment in care, inconstient, insatiabil… mi-am tinut respiratia, mi-am fortat ochii sa stea inchisi, mi-am acoperit urechile… si am ascultat tacerea. Nu am suportat-o mai mult de cateva minute. E ciudat sa vrei sa te intorci la forma ta initiala si sa nu poti. Oare… ce anume m-a denaturat in felul acesta? In ce anume m-am transformat de nu ma mai pot auzi? Ce anume imi rasuna in timpane de atatea zeci de ani de a acoperit frecventele fine ale tacerii? Sunt oameni care imi spun ca dorm linistiti. Poti sa tai lemne pe ei, ca ei nu se supara. Nu ii deranjeaza nici sunetul tunului pe care prezumtiv l-ai amorsa in apropierea lor. Nu ii deranjeaza nici visele in care sufletul le striga cu disperare ca vrea sa iasa la suprafata, ca vrea sa traiasca din nou… o noua viata… lipsita de sunetul indepartarii noastre de realitate.

Imi apuc urechile cu ambele maini… si le pipai. Atat de firave amplificatoare ale sunetelor din jurul meu. Oare daca le-as indeparta pentru o clipa… as putea izola tacerea din mine? Ce garantie am ca nu ma va napadi zgomotul pe ochi, pe nari, pe gura? Niciuna. Ce garantie am ca ma voi auzi tacand?

Curand, foarte curand, nu voi mai avea nicio speranta. Sunt prea obisnuit sa fiu un om obisnuit, sa nu am nimic care sa ma scoata in evidenta din marea aceasta de “prieteni” cu care sunt inconjurat. Sunt speriat de atatea standarde cate se inventeaza pe zi ce trece. Totul este facut “ca la carte”. Mancarea, manierele, razboaiele, dragostea, relatiile, scolile, banii, cartile… cuvintele. Ma sperie sa nu pot spune nimic despre felul in care functionez eu. Ma sperie sa fiu blocat intr-o lume standardizata. Cu fiecare logica pe care o inteleg, cu fiecare lucru care mi se deschide inaintea ochilor spre exercitiul comprehensiunii, ma vad indepartandu-ma de frumusetea ignorantei de la inceput cand nu cunosteam nimic decat glasul tau. Cand “da” sau “nu” imi erau destul pentru a sti care iti sunt dorintele. Cand simpla ta privire imi era suficienta pentru a gasi apreciere, afectiune… pentru a apartine.

Ma rup in silabe, si nu reusesc sa gasesc numarul potrivit de masuri pentru ritmul vietii mele. Eu singur nu sunt destul. Am rupt in silabe atatia oameni in jurul meu doar pentru a numara dezamagit fie masuri in plus fie masuri in minus… niciunul nu se armonizeaza perfect la poezia asta. Cred ca am gasit rima… “poate”, “toate”, “soapte”… “moarte”. Sigur asa se termina, dar nu gasesc cuvintele celelalte. Imi danseaza limba pe cerul gurii cautand, numarand, privind in golul gatului, dorindu-si sa alunece in jos de rusine.

Vorbesc, vorbesc… arunc cuvinte dintr-un vocabular limitat. Si voi da socoteala pentru fiecare substantiv pe care l-am facut subiect intr-o propozitie. Pentru fiecare adjectiv pe care ca un romantic l-am rostit iubitei. Pentru fiecare verb pe care l-am promis prietenilor: “voi fi acolo pentru tine”, “te voi sprijini” si nu m-am tinut de cuvant. Voi da socoteala pentru fiecare cratima pe care am pus-o corect, si pentru fiecare dialog pe care nu eu l-am inceput ci un altul, poate fara liniutza. Vreau sa dau socoteala. Sa fiu tras la raspundere pentru toate greselile pe care le-am facut… vreau sa te privesc in ochi si sa nu fie macar nevoie sa imi cer iertare… vreau sa citesti tot ce curge din ochii mei lacrimand… vreau sa citesti ca te vreau. Vreau sa tac, si sa te las sa ma deschizi ca pe o carte, in tacere, si sa privesti in mine, sa imi mangai paginile indurerate… si sa ma ierti. In tacerea mea… fiecare cuvant pe care l-ai rosti… m-ar readuce la viata. Ar bloca toate anomaliile care imi napadesc timpanele, mi-ar bloca asa-zisa suferinta…. M-ai hrani cu glasul tau pe care aproape l-am uitat de atata zgomot. M-ai alina cu tacerea prezentei tale. Stiu ca nu iti este greu. Vreau sa te aud. Vreau sa tac.

Maine voi muri, dar acum nu sunt trist caci, iata, e noapte… ziua de astazi m-a facut fericit abia acum. Te-am gasit. Te-am gasit. Erai rupt deja in silabe… exact cat trebuie sa imi armonizezi epitaful.

Pe cruce te-ai rupt fara doar si poate
sa’mi ierti nepasarea si pacatele toate
ai adus tacerea cu’ale tale soapte
ai spus “te iubesc”, si’ai calcat pe moarte!

Mantaua stacojie

2008-05-01T15:08:00.000+03:00

stiam de la-nceput c-am fost adus la viata

sa implinesc un scop mai mult de-un simplu "sunt"

culoarea-mi stacojie si aurul din atza

mi-au spus ca nu voi fi, in nici un caz rebut

eu, umeri de taran nu am sa am in fatza

si nicicum mizerabil nu am sa fiu... nicicand

culoarea-mi stacojie si aurul din atza

n-or veshtmanta aiurea un trup de om de rand

de-un simplu muritor, lipsit de importanta

nu-mi place sa aud, si nici nu vreau sa stiu

culoarea-mi stacojie si aurul din atza

imi dau toata puterea: politic si divin

imi sunt mie podoaba, cu panza scumpa, creatza

si n-am nevoie-n lume decat de-un demn stapan

culoarea-mi stacojie... si aurul din atza

doar mie... numai mie... mereu mi se supun.

si de soldati cu sabii imi este, iarasi greatza

am sa-i accept alaturi, escorta mea vor fi

culoarea-mi stacojie si aurul din atza

spre-un nou stapan m-or duce si... vai ce bine-ar fi...

irod, ah, al meu rege, petreci pan' dimineata

am auzit de tine, astept sa te-nvesmant

culoarea-mi stacojie si aurul din atza

onoare-ti vor aduce peste intreg pamant.

pe drum spre tine, rege, nu pot sa am in fatza

dezgustatoarea strada cu oameni multi, ce vin...

culoarea-mi stacojie si aurul din atza

vor evita multimea! n-auzi, soldat cretin!!!

Amehul, croitorul, tot vrand sa-i stea in fatza

primeste-o lovitura, ramane la pamant

culoarea-mi stacojie si aurul din atza

se-opresc din drumul lor spre-al meu irod cel sfant.

ah, rege, ce prostie, cat n-am vazut in viatza

nu stiu ei de pedeapsa ce ai sa poruncesti

cand vraja-mi stacojie si aurul din atza

n-or mai ajunge astazi in curtzile regesti?!

soldatii totusi, rad, si plini de importanta

cu-Amehul iar izbesc fara de mila-n zid

iar vraja-mi stacojie si aurul din atza

sunt duse-ntr-o dugheana... ah, ochii mi-i inchid

*************************

a mele vise toate, si-a mea mandrie-ngheatza

cand vraja-mi stacojie si aurul din atza

in loc de-un rege mare, pe-un criminal din piatza

sunt aruncate-n scarba... oare mai e in viatza?

*************************

de as avea eu gura, le-as spune verde-n fatza

ca haina de mormant nicicand n-am fost... nu sunt

ci vraja-mi stacojie si aurul din atza

vor o fiintza vie, un rege... sau un sfant!?

dar iata-l, tu, culoare, tu aur scump din atza

priveste-l, mizerabil, insangerat, in spini

dar vraja-mi stacojie si aurul din atza

alina-a sale rane, pe umeri si pe maini

incep sa simt teroare si sa-l injur in fatza

atingerea-i ciudata ma face sa ma tem

dar vraja-mi stacojie si aurul din atza

de trupul sau in sange se-apropie-n tandem

atingerea-i de sange... ah, totusi ma invata

ce-nseamna un fior prin firele-mi plangand

caci vraja-mi stacojie si aurul din atza

imi tot soptesc un nume... "Hristos cel bun si sfant?"

dar eu credeam ca astazi al meu scop de o viata

se va-mplini, maret... c-un rege domnitor

iar vraja-mi stacojie si aurul din atza

sa ma tradeze astfel! mai bine am sa mor...

***************************

asculta-i totusi, vina, imi spun a mele fibre

asculta-i rasuflarea, bataia inimii

si-asculta-i haina, draga... mesajul sau: iubirea

ar fi el demn de tine? il poti acoperi?

si-atunci privind la mine, la vraja-mi disparanda

culoarea-mi stacojie si ata mea plapanda

am vrut sa-ncerc sa fug... s-ascund a mea rusine

am vrut sa mor, taiat... ba chiar sa ard mai bine...

dorinte de marire... un rege, un irod

si aur, vraji, petreceri... un tron fara norod

toate-mi zburau prin minte si tot ma framantau

caci rege, dar si rane prin mine respirau

si as fi vrut de-odata, macar cinci maini sa-mi cresc

si sangele-i cel rosu, sa-l sterg... sa-l ingrijesc

statura sa de rege... incoronat cu spini

vroiam sa i-o impiedic a merge spre veinn

***************************

dar nu-s decat o haina... lipsita de viatza

atinsa de durere, de-un sange sfant, curat

iar vraja-mi stacojie si aurul din atza...

asteapta sa-L revada... pe regele-nviat.

[Paște, 2008]